II Corinteni II, 14-17Capitolul II14. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea
biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei
Sale!
15. Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între
cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
16. Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă
a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic?
17. Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu,
ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu,
în Hristos.
Capitolul III1. Vălul
lui Moise se ridică prin Hristos.
1. Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem
nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută
şi citită de toţi oamenii,
3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi,
scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de
piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
Fapte XII, 1-11Capitolul XII1. Şi în vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică,
ca să-i piardă.
2. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.
3. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi
erau zilele Azimelor)
4. Pe care şi prinzându-l l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji
de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după
Paşti.
5. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune
către Dumnezeu pentru el, de către Biserică.
6. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea
între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau
temniţa.
7. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit
lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te
degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini.
8. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele.
Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine.
9. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut
prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie.
10. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea
de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind,
au trecut o uliţă şi îndată îngerul s-a depărtat de la el.
11. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul
a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte
aştepta poporul iudeilor.
