Seara
I Corinteni I, 18-31 Capitolul I 18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru
noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.
19. Căci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa
celor învăţaţi voi nimici-o".
20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui
veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?
21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut
prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei
ce cred prin nebunia propovăduirii.
22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,
23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală;
pentru neamuri, nebunie.
24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea
lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.
25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie,
este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune
a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor.
26. Căci, priviţi chemarea voastră, fraţilor, că nu mulţi sunt înţelepţi
după trup, nu mulţi sunt puternici, nu mulţi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze
pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le
ruşineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate
în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt,
29. Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.
30. Din El, dar, sunteţi voi în Hristos Iisus, Care pentru noi S-a
făcut înţelepciune de la Dumnezeu şi dreptate şi sfinţire şi răscumpărare,
31. Pentru ca, după cum este scris: "Cel ce se laudă în Domnul să se
laude".
Capitolul II 1. Şi eu, fraţilor, când am venit la voi şi v-am vestit taina lui Dumnezeu,
n-am venit ca iscusit cuvântător sau ca înţelept.
2. Căci am judecat să nu ştiu între voi altceva, decât pe Iisus Hristos,
şi pe Acesta răstignit.
Matei XXVII, 1-38 Capitolul XXVII 1. Iar făcându-se dimineaţă, toţi arhiereii şi bătrânii poporului au
ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare.
2. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat.
3. Atunci Iuda, cel ce L-a vândut, văzând că a fost osândit, s-a căit
şi a adus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi,
4. Zicând: Am greşit vânzând sânge nevinovat. Ei i-au zis: Ce ne priveşte
pe noi? Tu vei vedea.
5. Şi el, aruncând arginţii în templu, a plecat şi, ducându-se, s-a
spânzurat.
6. Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria
templului, deoarece sunt preţ de sânge.
7. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea
străinilor.
8. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua
de astăzi.
9. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice:
"Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au
preţuit fiii lui Israel,
10. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul".
11. Iar Iisus stătea înaintea dregătorului. Şi L-a întrebat dregătorul,
zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar Iisus i-a răspuns: Tu zici.
12. Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea
nimic.
13. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta?
14. Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira
foarte.
15. La sărbătoarea Paştilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze
mulţimii un întemniţat pe care-l voiau.
16. Şi aveau atunci un vinovat vestit, care se numea Baraba.
17. Deci adunaţi fiind ei, Pilat le-a zis: Pe cine voiţi să vi-l eliberez,
pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?
18. Că ştia că din invidie L-au dat în mâna lui.
19. Şi pe când stătea Pilat în scaunul de judecată, femeia lui i-a
trimis acest cuvânt: Nimic să nu-I faci Dreptului acestuia, că mult am
suferit azi, în vis, pentru El.
20. Însă arhiereii şi bătrânii au aţâţat mulţimile ca să ceară pe Baraba,
iar pe Iisus să-L piardă.
21. Iar dregătorul, răspunzând, le-a zis: Pe cine din cei doi voiţi
să vă eliberez? Iar ei au răspuns: Pe Baraba.
22. Şi Pilat le-a zis: Dar ce voi face cu Iisus, ce se cheamă Hristos?
Toţi au răspuns: Să fie răstignit!
23. A zis iarăşi Pilat: Dar ce rău a făcut? Ei însă mai tare strigau
şi ziceau: Să fie răstignit!
24. Şi văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se
face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat
sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea.
25. Iar tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra noastră
şi asupra copiilor noştri!
26. Atunci le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus L-a biciuit şi L-a
dat să fie răstignit.
27. Atunci ostaşii dregătorului, ducând ei pe Iisus în pretoriu, au
adunat în jurul Lui toată cohorta,
28. Şi dezbrăcându-L de toate hainele Lui, I-au pus o hlamidă roşie.
29. Şi împletind o cunună de spini, I-au pus-o pe cap şi în mâna Lui
cea dreaptă trestie; şi, îngenunchind înaintea lui îşi băteau joc de El,
zicând: Bucură-Te, regele iudeilor!
30. Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap.
31. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat
cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească.
32. Şi ieşind, au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon; pe acesta
l-au silit să ducă crucea Lui.
33. Şi venind la locul numit Golgota, care înseamnă: Locul Căpăţânii,
34. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere; şi, gustând, nu a voit
să bea.
35. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi,
ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: "Împărţit-au hainele
Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi".
36. Şi ostaşii, şezând, Îl păzeau acolo.
37. Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: Acesta este Iisus,
regele iudeilor.
38. Atunci au fost răstigniţi împreună cu El doi tâlhari, unul de-a
dreapta şi altul de-a stânga.
Luca XXIII, 39-43 Capitolul XXIII 39. Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând:
Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu,
că eşti în aceeaşi osândă?
41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre;
Acesta însă n-a făcut nici un rău.
42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia
Ta.
43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în
rai.
Matei XXVII, 39-43 Capitolul XXVII 39. Iar trecătorii Îl huleau, clătinându-şi capetele,
40. Şi zicând: Tu, Cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti,
mântuieşte-Te pe Tine Însuţi! Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de
pe cruce!
41. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El, cu cărturarii şi cu
bătrânii, ziceau:
42. Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să Se mântuiască! Dacă
este regele lui Israel, să Se coboare acum de pe cruce, şi vom crede în
El.
43. S-a încrezut în Dumnezeu: Să-L scape acum, dacă-L vrea pe El! Căci
a zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu.
45. Iar de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul,
până la ceasul al nouălea.
46. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând:
Eli, Eli, lama sabahtani? adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
M-ai părăsit?
47. Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind ziceau: Pe Ilie îl
strigă Acesta.
48. Şi unul dintre ei, alergând îndată şi luând un burete, şi umplându-l
de oţet şi punându-l într-o trestie, Îi da să bea.
49. Iar ceilalţi ziceau: Lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască.
50. Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul.
51. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până
jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat;
52. Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi
s-au sculat.
53. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea
sfântă şi s-au arătat multora.
54. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul
şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui
Dumnezeu era Acesta!
Ioan XIX, 31-37 Capitolul XIX 31. Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbăta
pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le
zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice.
32. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale
celuilalt, care era răstignit împreună cu el.
33. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit
fluierele.
34. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit
sânge şi apă.
35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi mărturia lui e adevărată; şi
acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.
36. Căci s-au făcut acestea, ca să se împlinească Scriptura: "Nu I
se va zdrobi nici un os".
37. Şi iarăşi altă Scriptură zice: "Vor privi la Acela pe care L-au
împuns".
Matei XXVII, 55-61 Capitolul XXVII 55. Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din
Galileea pe Iisus, slujindu-I,
56. Între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui
Iosi, şi mama fiilor lui Zevedeu.
57. Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele
Iosif, care şi el era un ucenic al lui Iisus.
58. Acesta, ducându-se la Pilat, a cerut trupul lui Iisus. Atunci Pilat
a poruncit să i se dea.
59. Şi Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in,
60. Şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă,
şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.
61. Iar acolo era Maria Magdalena şi cealaltă Marie, şezând în faţa
mormântului.