II Corinteni XI, 5-21Capitolul XI5. Dar eu socotesc că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de
frunte dintre apostoli.
6. Şi chiar dacă sunt neiscusit în cuvânt, nu însă în cunoştinţă, ci
v-am dovedit-o în totul faţă de voi toţi.
7. Sau am făcut păcat că v-am propovăduit în dar Evanghelia lui Dumnezeu,
smerindu-mă pe mine însumi, pentru ca voi să vă înălţaţi?
8. Alte Biserici am prădat, luând plată ca să vă slujesc pe voi.
9. Şi de faţă fiind la voi şi în lipsuri aflându-mă, n-am făcut supărare
nimănui. Căci în cele ce mi-au lipsit, m-au îndestulat fraţii veniţi din
Macedonia. Şi în toate m-am păzit şi mă voi păzi, să nu vă fiu povară.
10. Este în mine adevărul lui Hristos, că lauda aceasta nu-mi va fi
îngrădită în ţinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu ştie!
12. Dar ceea ce fac, voi face şi în viitor, ca să tai pricina celor
ce poftesc pricină, pentru a se afla ca şi noi în ceea ce se laudă.
13. Pentru că unii ca aceştia sunt apostoli mincinoşi, lucrători vicleni,
care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al
luminii.
15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori
ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.
16. Iarăşi zic: Să nu mă socotească cineva că sunt fără minte, iar
de nu primiţi-mă măcar ca pe un fără-de-minte, ca să mă laud şi eu puţin.
17. Ceea ce grăiesc, nu după Domnul grăiesc, ci ca în neînţelepţie,
în această stare de laudă.
18. Deoarece mulţi se laudă după trup, mă voi lăuda şi eu.
19. Pentru că voi, înţelepţi fiind, îngăduiţi bucuros pe cei neînţelepţi.
20. Căci de vă robeşte cineva, de vă mănâncă cineva, de vă ia ce e
al vostru, de vă priveşte cineva cu mândrie, de vă loveşte cineva peste
obraz, - răbdaţi.
21. Spre necinste o spun, că noi ne-am arătat slabi. Dar în orice ar
cuteza cineva - întru neînţelepţie zic, - cutez şi eu!
Tit I, 1-5Capitolul I1. Pavel, robul lui Dumnezeu şi apostol al lui Iisus Hristos, după credinţa
aleşilor lui Dumnezeu şi după cunoştinţa adevărului cel întocmai cu dreapta
credinţă,
2. - Întru nădejdea vieţii veşnice, pe care a făgăduit-o mai înainte
de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Şi Care, la timpul cuvenit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul Său, prin
propovăduirea încredinţată mie, după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu
-
4. Lui Tit, adevăratul fiu după credinţa cea de obşte: Har, milă şi
pace, de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai
lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit:
Capitolul II15. Acestea grăieşte, îndeamnă şi mustră cu toată tăria. Nimeni să
nu te dispreţuiască.
Capitolul III1. Dezbinătorul trebuie
ocolit.
1. Adu-le aminte să se supună stăpânirilor şi dregătorilor, să asculte,
să fie gata la orice lucru bun,
2. Să nu defaime pe nimeni, să fie paşnici, să fie îngăduitori, arătând
întreaga blândeţe faţă de toţi oamenii.
3. Căci şi noi eram altădată fără de minte, neascultători, amăgiţi,
slujind poftelor şi multor feluri de desfătări, petrecând viaţa în răutate
şi pizmuire, urâţi fiind şi urându-ne unul pe altul;
12. Când voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sârguieşte-te
să vii la mine la Nicopole, căci acolo m-am hotărât să iernez.
13. Pe Zenas, cunoscătorul de lege, şi pe Apollo trimite-i mai înainte,
cu bună grijă, ca nimic să nu le lipsească.
14. Să înveţe şi ai noştri să poarte grijă de lucrurile bune, spre
treburile cele de neapărată nevoie, ca ei să nu fie fără de roadă.
15. Te îmbrăţişează toţi care sunt cu mine. Îmbrăţişează pe cei ce
ne iubesc întru credinţă. Harul fie cu voi cu toţi! Amin.
