Evanghelie
Matei XVIII, 23-35 Capitolul XVIII 23. De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care
a voit să se socotească cu slugile sale.
24. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu
zece mii de talanţi.
25. Dar neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie
vândut el şi femeia şi copii şi pe toate câte le are, ca să se plătească.
26. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând:
Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot.
27. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul
şi i-a iertat şi datoria.
28. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau
cu el şi care-i datora o sută de dinari. Şi punând mâna pe el, îl sugruma
zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator.
29. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă
şi îţi voi plăti.
30. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare, până ce
va plăti datoria.
31. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat
foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate.
32. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată
datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat.
33. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu
tine, precum şi eu am avut milă de tine?
34. Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până
ce-i va plăti toată datoria.
35. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta
- fiecare fratelui său - din inimile voastre.
Marcu VI, 14-30 Capitolul VI 14. Şi a auzit regele Irod, căci numele lui Iisus se făcuse cunoscut,
şi zicea că Ioan Botezătorul s-a sculat din morţi şi de aceea se fac minuni
prin el.
15. Alţii însă ziceau că este Ilie şi alţii că este prooroc, ca unul
din prooroci.
16. Iar Irod, auzind zicea: Este Ioan căruia eu am pus să-i taie capul;
el s-a sculat din morţi.
17. Căci Irod, trimiţând, l-a prins pe Ioan şi l-a legat, în temniţă,
din pricina Irodiadei, femeia lui Filip, fratele său, pe care o luase de
soţie.
18. Căci Ioan îi zicea lui Irod: Nu-ţi este îngăduit să ţii pe femeia
fratelui tău.
19. Iar Irodiada îl ura şi voia să-l omoare, dar nu putea,
20. Căci Irod se temea de Ioan, ştiindu-l bărbat drept şi sfânt, şi-l
ocrotea. Şi ascultându-l, multe făcea şi cu drag îl asculta.
21. Şi fiind o zi cu bun prilej, când Irod, de ziua sa de naştere,
a făcut ospăţ dregătorilor lui şi căpeteniilor oştirii şi fruntaşilor din
Galileea,
22. Şi fiica Irodiadei, intrând şi jucând, a plăcut lui Irod şi celor
ce şedeau cu el la masă. Iar regele a zis fetei: Cere de la mine orice
vei voi şi îţi voi da.
23. Şi s-a jurat ei: Orice vei cere de la mine îţi voi da, până la
jumătate din regatul meu.
24. Şi ea, ieşind, a zis mamei sale: Ce să cer? Iar Irodiada i-a zis:
Capul lui Ioan Botezătorul.
25. Şi intrând îndată, cu grabă, la rege, i-a cerut, zicând: Vreau
să-mi dai îndată, pe tipsie, capul lui Ioan Botezătorul.
26. Şi regele s-a mâhnit adânc, dar pentru jurământ şi pentru cei ce
şedeau cu el la masă, n-a voit s-o întristeze.
27. Şi îndată trimiţând regele un paznic, a poruncit a-i aduce capul.
28. Şi acela, mergând, i-a tăiat capul în temniţă, l-a adus pe tipsie
şi l-a dat fetei, iar fata l-a dat mamei sale.
29. Şi auzind, ucenicii lui au venit, au luat trupul lui Ioan şi l-au
pus în mormânt.
30. Şi s-au adunat apostolii la Iisus şi I-au spus Lui toate câte au
făcut şi au învăţat.