I Corinteni IX, 19-27Capitolul IX19. Căci, deşi sunt liber faţă de toţi, m-am făcut rob tuturor, ca
să dobândesc pe cei mai mulţi;
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca să dobândesc pe iudei; cu cei
de sub lege, ca unul de sub lege, deşi eu nu sunt sub lege, ca să dobândesc
pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am făcut ca unul fără lege, deşi nu sunt
fără Legea lui Dumnezeu, ci având Legea lui Hristos, ca să dobândesc pe
cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am făcut slab, ca pe cei slabi să-i dobândesc; tuturor
toate m-am făcut, ca, în orice chip, să mântuiesc pe unii.
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca să fiu părtaş la ea.
24. Nu ştiţi voi că acei care aleargă în stadion, toţi aleargă, dar
numai unul ia premiul? Alergaţi aşa ca să-l luaţi.
25. Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să
ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă.
26. Eu, deci, aşa alerg, nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind
în aer,
27. Ci îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei; ca nu cumva, altora
propovăduind, eu însumi să mă fac netrebnic.
Luca III, 1-18Capitolul III1. Mărturia lui despre Hristos. Botezul
şi spiţa neamului lui Iisus.
1. În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu
Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele
său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh
al Abilenei,
2. În zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu
către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie.
3. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul
pocăinţei, spre iertarea păcatelor.
4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este
glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi
cărările Lui.
5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca;
căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede.
6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu".
7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de
vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie?
8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în
voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din
pietrele acestea să ridice fii lui Avraam.
9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face
roadă bună se taie şi se aruncă în foc.
10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci?
11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce
nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea.
12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule,
noi ce să facem?
13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit.
14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a
zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi
mulţumiţi cu solda voastră.
15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan
în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul?
16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel
ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua
încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc,
17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune
grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins.
18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea
bună.