Apostol
Galateni III, 15-22 Capitolul III 15. Fraţilor, ca un om grăiesc; că şi testamentul întărit al unui om
nimeni nu-l strică, sau îi mai adaugă ceva.
16. Făgăduinţele au fost rostite lui Avraam şi urmaşului său. Nu zice:
"şi urmaşilor", - ca de mai mulţi, - ci ca de unul singur: "şi Urmaşului
tău", Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament întărit dinainte de Dumnezeu în Hristos
nu desfiinţează Legea, care a venit după patru sute treizeci de ani, ca
să desfiinţeze făgăduinţa.
18. Căci dacă moştenirea este din Lege, nu mai este din făgăduinţă,
dar Dumnezeu i-a dăruit lui Avraam moştenirea prin făgăduinţă.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adăugată pentru călcările de lege,
până când era să vină Urmaşul, Căruia I s-a dat făgăduinţa, şi a fost rânduită
prin îngeri, în mâna unui Mijlocitor.
20. Mijlocitorul însă nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum!
Căci dacă s-ar fi dat Lege, care să poată da viaţă, cu adevărat dreptatea
ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a închis toate sub păcat, pentru ca făgăduinţa să
se dea din credinţa în Iisus Hristos celor ce cred.
Romani VIII, 28-39 Capitolul VIII 28. Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;
29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi
hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut
între mulţi fraţi.
30. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat;
şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat,
pe aceştia i-a şi mărit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este
împotriva noastră?
32. El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru
noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este
Cel ce îndreptează;
34. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales
Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte
pentru noi!
35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau
primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi
am fost ca nişte oi de junghiere".
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela
Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii,
nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru.
Evrei VII, 26 Capitolul VII 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate,
fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
Capitolul VIII 2. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt
Dumnezeu şi nu omul.