II Timotei III, 1-9Capitolul III1. Scriptura insuflată de Dumnezeu.
1. Şi aceasta să ştii că, în zilele din urmă, vor veni vremuri grele;
2. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginţi, lăudăroşi,
trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără cucernicie,
3. Lipsiţi de dragoste, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, cruzi,
neiubitori de bine,
4. Trădători, necuviincioşi, îngâmfaţi, iubitori de desfătări mai mult
decât iubitori de Dumnezeu,
5. Având înfăţişarea adevăratei credinţe, dar tăgăduind puterea ei.
Depărtează-te şi de aceştia.
6. Căci dintre aceştia sunt cei ce se vâră prin case şi robesc femeiuşti
împovărate de păcate şi purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu învăţând şi neputând niciodată să ajungă la cunoaşterea adevărului.
8. După cum Iannes şi Iambres s-au împotrivit lui Moise, aşa şi aceştia
stau împotriva adevărului, oameni stricaţi la minte şi netrebnici pentru
credinţă.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru că nebunia lor va fi vădită
tuturor, precum a fost şi a acelora.
Capitolul II1. Tu, deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus,
2. Şi cele ce ai auzit de la mine, cu mulţi martori de faţă, acestea
le încredinţează la oameni credincioşi, care vor fi destoinici să înveţe
şi pe alţii.
3. Suferă împreună cu mine, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii, ca să fie pe plac
celui care strânge oaste.
5. Iar când se luptă cineva, la jocuri, nu ia cununa, dacă nu s-a luptat
după regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneşte să mănânce el mai întâi din
roade.
7. Înţelege cele ce-ţi grăiesc, căci Domnul îţi va da pricepere în
toate.
8. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos, Care a înviat din morţi, din neamul
lui David, după Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufăr până şi lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul
lui Dumnezeu nu se leagă.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei aleşi, ca şi ei să aibă parte
de mântuirea care este întru Hristos Iisus şi de slava veşnică.
Evrei XII, 11-13Capitolul XII11. Orice mustrare, la început, nu pare că e de bucurie, ci de întristare,
dar mai pe urmă dă celor încercaţi cu ea roada paşnică a dreptăţii.
12. Pentru aceea, "îndreptaţi mâinile cele ostenite şi genunchii cei
slăbănogiţi.
13. Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre", aşa încât cine
este şchiop să nu se abată, ci mai vârtos să se vindece.
25. Luaţi seama să nu vă lepădaţi de Cel care vorbeşte. Căci dacă aceia
n-au scăpat de pedeapsă, nevoind să asculte pe cel ce le grăia pe pământ,
cu atât mai mult noi - îndepărtându-ne de Cel ce ne grăieşte din ceruri
-
26. Al Cărui glas, odinioară, a zguduit pământul, iar acum, vorbind,
a făgăduit: "Încă o dată voi clătina nu numai pământul, ci şi cerul".
27. Iar prin aceea că zice: "Încă o dată" arată schimbarea celor clătinate,
ca a unor lucruri făcute, ca să rămână cele neclintite.