Marcu VI, 1-7Capitolul VI1. Săturarea celor cinci mii. Iisus umblă pe
mare.
1. Şi a ieşit de acolo şi a venit în patria Sa, iar ucenicii Lui au
mers după El.
2. Şi, fiind sâmbătă, a început să înveţe în sinagogă. Şi mulţi, auzindu-L,
erau uimiţi şi ziceau: De unde are El acestea? Şi ce este înţelepciunea
care I s-a dat Lui? Şi cum se fac minuni ca acestea prin mâinile Lui?
3. Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi
al lui Iosi şi al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile
Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.
4. Şi le zicea Iisus: Nu este prooroc dispreţuit, decât în patria sa
şi între rudele sale şi în casa sa.
5. Şi n-a putut acolo să facă nici o minune, decât că, punându-Şi mâinile
peste puţini bolnavi, i-a vindecat.
6. Şi se mira de necredinţa lor. Şi străbătea satele dimprejur învăţând.
7. Şi a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită
doi câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate.
Ioan III, 16-21Capitolul III16. Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut
L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.
17. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea,
ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.
18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost
judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu.
19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii
au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele.
20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru
ca faptele lui să nu se vădească.
21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele
lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite.