Rugati-va neincetat si cu mare credinta! Rugati-va la Maica Domnului din tot sufletul si ajutorul ei nu va intarzia sa apara. Rugati-va la Sfantul Mina, Sfantul Nicolae, Sfintii parinti Ioachim si Ana, la Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril, la Parintele Arsenie, la Sfantul Ioan Botezatorul, la Sfanta Xenia, Sfanta Marta, ! Rugati-va Domnului nostrum Isus Hristos! http://rugaciunisiacatistenoi.blogspot.ro/

Sf Nectarie e un grabnic ajutator.Nu exista rugaciune care sa nu fie ascuitata.Eu cred ca toate se implinesc daca punem credinta si iubire.Sf Nectarie l a ajutat si il ajuta pe tatal meu ori de cate ori il rog.Daca aveti lumina in suflet nimic nu se poate pierde.

buna ziua, ma numesc carmen si as vrea si eu sa va povestesc minunea care a facut-o cu mine sf nectarie. sunt plecata in italia de 9 ani iar in romania aveam pe mama, bunica si sora mea. anul trecut un iulie bunica mea a suferit un atac cerebral si a fost purtata la spital. eu fiind in italia si lucrand aveam concediu in august si trebuia sa vin in romania. nu va pot spune ce am simtit cand am auzit ca bunica era la spital si ca era si in conditii foarte grave. nu stiu de unde am cunoscut pe sfantul NECTARIE , dar pot sa va spun ca din momentul in care am auzit ca starea bunicii mele era asa de grava,m-am rugat din tot sufletul la sfantul nectarie sa o poata tina in viata pana ajungeam si eu acasa ca sa o pot vedea. pot sa va spun ca bunica mea a rezistat pana am ajuns eu in romania , a mai trait inca 2 saptamani si dupa aceea bunul dumnezeu a luat-o la el. cel mai mult m-am bucurat ca am reusit sa o prind in viata si sa fiu alaturi de ea in ultimele clipe. sunt convinsa ca numai bunul dumnezeu si sfantul nectarie au facut aceasta minune cu mine. multumesc BUNULUI DUMNEZEU SI SFANTULUI NECTARIE.

Cu ajutorul Domnului Isus, al Sfintei Fecioare Maria, al Sfantului Ierarh Nectarie si al Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou am reusit sa depasesc o perioada foarte grea pentru mine.

Si LE multumesc din suflet pentru ajutorul dat mie si familiei mele.

Amin.

Puterea rugaciuni este atunci cand rugaciunea trece prin toate treptele ei cititi cartile parintelui Cleopa Ilie

Poate e un pic pe langa subiect, dar mi s-a parut foarte interesant filmuletul. Pentru cei care cunosc limba engleza, marturia parintelui Seraphim incepe de la aproximativ minutul 2:40.

HOW I BECAME ORTHODOX-FATHER SERAPHEM

https://www.youtube.com/watch?v=KWAf9ecVUk8&feature=youtu.be

Cand vorbim de puterea rugaciunii ne raportam la comuniunea dintre om si Dumnezeu si ma refer la rugaciunea pentru spirit ,spirit al carui chip si asemanare cu Dumnezeu este.

Rugaciunea poate fi de cerere , de multumire si de slava catre Dumnezeu si in toate aceste cazuri gandul este acela care ne apropie de divinitate .

Niciodata de dupa mantuire noi nu ne-am mai despartit de Dumnezeu Fiul .

Daca Tatal ceresc este in Fiul Iisus Hristos si Fiul Iisus Hristos este in Tatal , asa si Fiul Isus Hristos este in noi ,cum noi suntem in Fiul Iisus Hristos.

Daca coraboram postul cu raugaciunea atunci veti descoperi comuniunea cu Dumnezeu si in revelatie .

Va aduceti aminte pilda cu talantii ,cand Dumnezeu cearta pe acela care a ascuns talantul ?

Nu exista om caruia Dumnezeu sa nu-i fi daruit iubirea Lui si tu de aceea trebuie sa nu o ascunzi ci sa o daruiesti aproapelui tau ,ca astfel sa se inmulteasca iubirea Lui Dumnezeu peste oameni.

Rugaciunea trebuie sa fie facuta cu iubire , din toata inima si sufetul tau, nu ca pe o obligatie ,nu ca un automatism ,deci rugaciunea nu trebuie sa devina o rutina pentru ca atunci dispare devotiunea catre Dumnezeu .

Bucuria de a va ruga sa fie o virtute a inimilor voastre si iubirea catre Dumnezeu sa o marturisiti in toata viata aceasta si in vesnicia vietii de apoi.

Sa nu incetati sa rugati pe Domnul mantuirii noastre , pe salvatorul sufletelor noastre Iisus Hristos sa aiba mila de noi si de sufletele celor adormiti .

Va citez o rugaciune a parintelui Arsenie Boca care poate sa va ajute in intelegerea rugaciunii noastre catre Dumnezeu

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

Povestea mea ar putea fi destul de lunga,dar am sa incerc sa fiu cit mai concisa.in urma cu 11 ani mama mea a murit de cancer la numai 56 de ani.Eu eram necasatorita,mama era universul pt mine. Înainte sa moara ,ma rugam în genunchi lui Dumnezeu sa nu mi-o ia si totusi a murit. Din momentul acela, atit de rau m-am suparat pe Dumnezeu, Doamne iarta-ma, ca nu am mai vrut nici sa aud de El si de rugaciune. Am dus-o asa 8 ani, ani in care nu am mai spus nici „Tatal nostrum“. Necasatorita fiind, am cunoscut pe cineva, un barbat divortat de 13 ani, cu care am inceput o relatie. Acesta, dupa 3 luni de cind eram impreuna imi zice sa mergem la biserica ca veneau sarbatorile. El nu avea habar ca eu eram o netrebnica, ca nu îmi faceam macar cruce, lucru pe care eu l-am luat in zeflemea:ce sa caut eu la biserică, i-am spus?, iar el a inlemnit. Nu a spus nimic dar duminica s-a pregatit sa mearga la biserica. Fara mine. Atunci eu, am stat si m-am gindit ce ar fi sa merg si eu, ca il vedeam ca e om bun si nu voiam sa-l pierd. Asa am facut. M-am dus cu el, si el imi spunea din spate si când trebuie sa imi fac cruce. Nu dupa multa vreme, m-am imbolnavit f. rau, am orbit de ochiul drept, fapt ce m-a facut sa merg la doctor. Am uitat sa spun ca in acest timp eram in Spania, munceam acolo. Dupa investigatii amanuntite au constat ca aveam pe creier o malformatie congenitala care apasa pe nervul optic si de aceea nu mai vedeam si exista riscul sa fac comotie cerebrala, deci puteam sa mor sau ceva si mai rau ca moartea, sa ramin ca o legume. Omul de lânga mine, care acum e sotul meu, s-a speriat f tare si a zis : trebuie sa mergem la un preot, cu noi ,ceva nu e in regula. El statea de 13 ani singur si eu nu fusesem casatorita niciodata, si aveam 43 de ani. L-am ascultat si am cautat pe preotul de la biserica ortodoxa de acolo si acesta ne-a spus sa începem sa ne rugam din tot sufletul si daca avem pe cineva in tara carora sa le pese de noi, sa faca la fel pt noi. El insusi a venit la noi acasa si a facut slujbe de dezlegare pt noi, maslu, sfintirea casei si noi am rugat pe ai nostrii din tara sa se duca la manastiri si sa se roage pt noi. Asa au facut si sora lui si neamuri bune ale mele, care pe unde au putut sa mearga. La inceput , preotul ne-a avertizat ca s-ar putea sa fie intr-adevar lucruri necurate cu noi, si sa fim tari sa nu renuntam la rugaciuni, chiar daca vom observa ca lucrurile o sa mearga mai rau. Între timp eu mergeam la doctor, am facut radioterapie, imi cazuse parul, si lucrurile păreau ca sânt din ce in ce mai rau. Sotul meu,(atunci nu era) parca inebunise, se comporta f ciudat, zicea ca vede nu stiu ce , si de fapt nu era nimic, in timpul noptii se intorcea de pe o parte pe alta de parca ceva il lua pe sus, scotea niste ragete urite, eu inghetam de frica lânga el, iar daca incercam sa-l trezesc,urla la mine ca un apucat,si el nu era asa,in conditii normale. Atunci eu ma sculam si incepeam sa ma rog pt el, stiind ce mi-a spus preotul, sa nu renuntam la rugaciune indifernt cit ar fi de greu. Sotul meu nu mai voia sa se roage, refuza , pur si simplu, ma ingrozea atitudinea lui....Doamne cit a fost de greu....lunile acelea. Între timp se faceau rugaciuni si aici in tara, si eu am avut momente ca imi venea sa renunt, atit era de greu, dar nu m-am oprit. Am continuat sa ma rog...ziua...noaptea....oriune si oricind, si nu ceream nimic anume, Îl rugam doar pe Dumnezeu sa faca voia lui si sa ne dea putere. Asa a fost! Dupa luni de zile de cosmar, am inceput sa ne revenim, eu din boala, el din nebunia care venise pe el! Un lucru e cert: DUMNEZEU A STIUT CE SA FAC CU MINE SA MA INTOARCA PE CALEA CEA BUNA, a stiut că trebuie sa mi-l scoată pe sotul meu in cale ca sa ma readuca pe drumul bun, si mi-a dat si o lectie in acelasi timp. Sint sigura ca daca Dumnezeu nu ma iubea, mă lăsa acolo în nemernicia mea!