Cand vorbim de puterea rugaciunii ne raportam la comuniunea dintre om si Dumnezeu si ma refer la rugaciunea pentru spirit ,spirit al carui chip si asemanare cu Dumnezeu este. Rugaciunea poate fi de cerere , de multumire si de slava catre Dumnezeu si in toate aceste cazuri gandul este acela care ne apropie de divinitate . Niciodata de dupa mantuire noi nu ne-am mai despartit de Dumnezeu Fiul . Daca Tatal ceresc este in Fiul Iisus Hristos si Fiul Iisus Hristos este in Tatal , asa si Fiul Isus Hristos este in noi ,cum noi suntem in Fiul Iisus Hristos. Daca coraboram postul cu raugaciunea atunci veti descoperi comuniunea cu Dumnezeu si in revelatie . Va aduceti aminte pilda cu talantii ,cand Dumnezeu cearta pe acela care a ascuns talantul ? Nu exista om caruia Dumnezeu sa nu-i fi daruit iubirea Lui si tu de aceea trebuie sa nu o ascunzi ci sa o daruiesti aproapelui tau ,ca astfel sa se inmulteasca iubirea Lui Dumnezeu peste oameni. Rugaciunea trebuie sa fie facuta cu iubire , din toata inima si sufetul tau, nu ca pe o obligatie ,nu ca un automatism ,deci rugaciunea nu trebuie sa devina o rutina pentru ca atunci dispare devotiunea catre Dumnezeu . Bucuria de a va ruga sa fie o virtute a inimilor voastre si iubirea catre Dumnezeu sa o marturisiti in toata viata aceasta si in vesnicia vietii de apoi. Sa nu incetati sa rugati pe Domnul mantuirii noastre , pe salvatorul sufletelor noastre Iisus Hristos sa aiba mila de noi si de sufletele celor adormiti . Va citez o rugaciune a parintelui Arsenie Boca care poate sa va ajute in intelegerea rugaciunii noastre catre Dumnezeu Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine. Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugaciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin. |