Sinaxar 14 Iunie

 

În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenirea Sfântului Prooroc Elisei.

Sf. prooroc EliseiAcesta a fost fiul lui Safat, din Aelmut, din pământul lui Ruben, și pentru el s-a făcut semn, căci atunci când s-a născut el în Galgala, juninca cea de aur ce era în Silom a zbierat tare, încât s-a auzit și în Ierusalim. Iar preotul a zis, din pricina arătării, că prooroc s-a născut astăzi în Ierusalim, care va strica cele cioplite, și va zdrobi cele vărsate. Și a făcut Dumnezeu multe semne prin mâna proorocului Elisei. Deci murind, a fost îngropat în Samaria, în Sevastopoli. Acesta a proorocit pentru venirea Domnului, și a vindecat apele din Ierihon, care erau sterpe și sărate, zicând: "Acestea zice Domnul: vindeca-voi apele acestea", și s-au vindecat. A înviat și morți, și a curățit de lepră pe Neeman Sirianul, și a făcut de s-a umplut de lepră Ghiezi, sluga lui, pentru iubirea de argint a lui, și pentru neascultare. Și mort fiind, a înviat pe un mort și a despărțit curgerea Iordanului, lovindu-l cu cojocul lui Ilie (prăznuit pe 20 iulie); încă și alte multe minuni a făcut.

Mai multe icoane cu sfântul profet Elisei.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Metodie, arhiepiscopul Constantinopolului.

Metodie, patriarhul COnstantinopoluluiSfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului, s-a născut în Sicilia, într-o familie bogată. Având vocația de a-I sluji lui Dumnezeu, Metodie s-a retras de tânăr într-o mănăstire din insula Kios, pe care a renovat-o din resursele proprii. În vremea iconoclastului Leon Armenianul (813-820), Metodie ocupa înalta funcție numită în greacă  "apokrisiaros" ( adică avocat pe probleme bisericești) sub Sfântul Patriarh Nichifor (prăznuit în 2 iunie). Acesta l-a trimis într-o misiune papală la Roma și a rămas acolo. Între timp Leo l-a îndepărtat de la patriarhie pe Nichifor înlocuindu-l cu iconoclastul Teodot din Melissinea, care era poreclit "Kassiter" (adică "omul de tablă") (815-822). După moartea lui Leo Armeanul, Metodie s-a întors ca prezbiter și a luptat fără încetare împotriva ereziei iconoclaste.

Împăratul Mihail cel Bâlbâit (820-829) s-a dovedit la început părtinitor al celor întemnițați pentru venerarea icoanelor, eliberându-i din închisoare, dar s-a răzgândit după o vreme și a reînceput persecuția împotriva ortodoxiei. Sfântul Metodie a ajuns după gratii într-o temniță din Akrita. După moartea lui Mihail, conducător a fost Teofil (829-842), care deși iconoclast și el, l-a eliberat totuși pe Sf. Metodie din temniță, dovedindu-se un om de caracter și literat, care l-a apreciat pe Metodie pentru erudiția sa. Văzându-se liber, Sf. Metodie a reluat lupta împotriva ereticilor, tolerat fiind o vreme de împărat.

Dar, după o înfrângere într-o luptă cu arabii, Teofil și-a vărsat nervii pe Metodie, spunând că Dumnezeu l-a pedepsit pentru că a lăsat un închinător la icoane să stea în preajma lui. Metodie a încercat să-l facă să înțeleagă că Dumnezeu îl pedepsește tocmai pentru insulta adusă sfintelor icoane. Dar sfântul n-a obținut decât ordinul de a fi torturat. Fiind lovit mai mult în față, păgânii i-au rupt falca și i-au lăsat cicatrice îngrozitoare pe față. Metodie a fost transferat pe insula Antigonos și închis într-o peșteră adâncă împreună cu doi tâlhari, unde a stat fără să vadă lumina zilei timp de șapte ani, până la moartea împăratului Teofil. În tot acest timp, sfinții mărturisitori Teodor și Teofan Poetul (prăznuiți în 27 decembrie), care erau de asemenea întemnițați, îi trimiteau lui Metodie versuri de încurajare iar Metodie le răspundea tot în versuri.

După moartea lui Teofil, fiul acestuia Mihail al III-lea (842-867) a ajuns împărat, dar nefiind destul de matur, Imperiul Bizantin a fost condus de fapt de mama acestuia, împărăteasa Teodora, închinătoare la icoane.

Împărăteasa a încercat să extirpe erezia iconoclastă și a dat ordin să fie eliberați toți cei închiși pentru că s-au închinat la icoane. Ereticul Annios, patriarhul de atunci a fost înlăturat și Sf. Metodie a fost făcut patriarh în locul lui. Apoi s-a organizat un sinod local la Constantinopol, prezidat de Sf. Metodie, în anul 842, în care s-a reintrodus închinarea la icoane și s-a stabilit sărbătoarea anuală a  triumfului ortodoxiei. "Sinodikonul Ortodoxiei" compus de Sf. Metodie se cântă în prima duminică din Postul Mare.

În încercarea de a-i mânji reputația și de a distruge iubirea enoriașilor pentru el, păgânii au scos zvonuri cum că sfântul și-ar fi încălcat castitatea. Însă blasfemiatorul a fost prins și rușinat în fața tuturor. Ultimii ani ai sfântului au trecut cu pace, cu multă trudă în slujba Bisericii, renovând biserici ruinate de eretici, recuperând sfinte moaște împrăștiate de păgâni și mutând sfintele moaște ale Patriarhului Nichifor de la locul întemnițării înapoi la Constantinopol.

Sfântul Metodie a murit în anul 846. El a fost apropiat duhovnicește de Ioanichie (prăznuit în 4 noiembrie), care a proorocit că acesta va deveni patriarh și că va muri în acel an. Pe lângă "Sinodikonul Ortodoxiei," sfântul a mai întocmit un set de reguli pentru cei convertiți la Ortodoxie, trei ritualuri de căsătorie, mai multe pastorale și imnuri bisericești.

Tot în această zi, pomenirea Preacuvioasei Iulita, care cu pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Cuviosului Nifon, cel ce a sihăstrit în Muntele Athosului la anul 1330, și care cu pace s-a săvârșit.

Sfântul Nifon athonitul a trăit în secolul al XIV-lea, și a fost fiu de preot. Pentru Hristos a luat calea monastică, dar a fost repede hirotonit preot. Dar dragostea lui de osteneală și liniștire (isihie) l-a adus la Muntele Athos. Aici el a purtat lupta cea bună mulți ani, sub îndrumarea starețului său, sfântul Maxim Kavsokalivitul (Cavsocalivitul - "arzătorul de colibe", prăznuit la 13 ianuarie). Sfântul Nifon a murit la vârsta de 96 de ani, fiind slăvit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni și al discernământului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Chiril episcopul Gortinei, din insula Ciprului.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Metodiu, igumenul mănăstirii de la Peshnosha (Rusia).

Sfântul Metodie, egumen al Peshnosha a fost întemeietorul Mănăstirii Peshnosha. Tânăr fiind, a mers la Sf. Serghie din Radonezh (Radonej) și a petrecut mai mulți ani sub îndrumarea lui, după care, cu binecuvântarea mentorului său, Metodie s-a retras în pustnicie, clădindu-și o chilie în pădure, dincolo de râul Yakhroma. Nu după mult timp, au venit mai mulți discipoli în acel loc mlăștinos unde se afla Sf. Metodie, doritori să urmeze exemplul nevoinței sale. Sf. Serghie l-a vizitat, sugerându-i să construiască o biserică și o mănăstire în acel loc. Sf. Metodie a pus umărul la construirea chiliilor, târând după el bușteni de la râu. Din acel moment, mănăstirea s-a numit "Peshnosha."

În 1391 Sf. Metodie a devenit igumen al acestei mănăstiri. Din când în când se retrăgea la câțiva kilometri de mănăstire nevoindu-se în rugăciune. Și aici Sf. Serghie a venit la Metodie pentru convorbiri duhovnicești, de aceea, locul a primit numele de "Beseda" ("loc de conversație").

Sf. Metodie s-a săvârșit în an anul 1392 și a fost înmormântat la mănăstirea pe care a ridicat-o. Peste sfintele sale moaște s-a construit o biserică închinată sfinților Serghie din Radonezh și Metodie din Peshnosha în 1732. De la sfârșitul sec. al XVII-lea și începutul sec. al XVIII-lea oamenii au început să se închine la Sf. Metodie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.