II Petru I, 1-10Capitolul I1. Cuvântul proorocesc. 
1. Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin
dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit
o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră: 
2. Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu
şi a lui Iisus, Domnul nostru. 
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă
şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat
prin slava Sa şi prin puterea Sa, 
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin
ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei
celei din lume. 
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi
adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa, 
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia; 
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea. 
8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor
lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus
Hristos. 
9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de
curăţirea păcatelor lui de demult. 
10. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi
temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi
niciodată. 
Evrei IX, 11-14Capitolul IX11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunătăţilor celor viitoare, a trecut
prin cortul cel mai mare şi mai desăvârşit, nu făcut de mână, adică nu
din zidirea aceasta; 
12. El a intrat o dată pentru totdeauna în Sfânta Sfintelor, nu cu
sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, şi a dobândit o veşnică
răscumpărare. 
13. Căci dacă sângele ţapilor şi al taurilor şi cenuşa junincii, stropind
pe cei spurcaţi, îi sfinţeşte spre curăţirea trupului, 
14. Cu cât mai mult sângele lui Hristos, Care, prin Duhul cel veşnic,
S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfă fără de prihană, va curăţi cugetul
vostru de faptele cele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu? 
Galateni III, 23-29Capitolul III23. Iar înainte de venirea credinţei, noi eram păziţi sub Lege, fiind
închişi pentru credinţa care avea să se descopere. 
24. Astfel că Legea ne-a fost călăuză spre Hristos, pentru ca să ne
îndreptăm din credinţă. 
25. Iar dacă a venit credinţa, nu mai suntem sub călăuză. 
26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos
Iisus. 
27. Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. 
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber;
nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una
sunteţi în Hristos Iisus. 
29. Iar dacă voi sunteţi ai lui Hristos, sunteţi deci urmaşii lui Avraam,
moştenitori după făgăduinţă.