II Corinteni XII, 10-19Capitolul XII10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri,în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare. 
11. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căcise cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimicmai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic. 
12. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea,prin semne, prin minuni şi prin puteri. 
13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decâtnumai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate. 
14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară,căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori săagonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii. 
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletelevoastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin. 
16. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune. 
17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-amtrimis? 
18. L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-aasuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi peaceleaşi urme? 
19. De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos,înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră. 

Marcu IV, 10-23Capitolul IV10. Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El, împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. 
11. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, 
12. Ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi. 
13. Şi le-a zis: Nu pricepeţi pilda aceasta? Dar cum veţi înţelege toate pildele? 
14. Semănătorul seamănă cuvântul. 
15. Cele de lângă cale sunt aceia în care se seamănă cuvântul, şi, când îl aud, îndată vine satana şi ia cuvântul cel semănat în inimile lor. 
16. Cele semănate pe loc pietros sunt aceia care, când aud cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie, 
17. Dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la un timp; apoi când se întâmplă strâmtorare sau prigoană pentru cuvânt, îndată se smintesc. 
18. Şi cele semănate între spini sunt cei ce ascultă cuvântul, 
19. Dar grijile veacului şi înşelăciunea bogăţiei şi poftele după celelalte, pătrunzând în ei, înăbuşă cuvântul şi îl fac neroditor. 
20. Iar cele semănate pe pământul cel bun sunt cei ce aud cuvântul şi-l primesc şi aduc roade: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută. 
21. Şi le zicea: Se aduce oare făclia ca să fie pusă sub obroc sau sub pat? Oare nu ca să fie pusă în sfeşnic? 
22. Căci nu e nimic ascuns ca să nu se dea pe faţă; nici n-a fost ceva tăinuit, decât ca să vină la arătare. 
23. Cine are urechi de auzit să audă.  Ioan XI, 47-57Capitolul XI47. Deci arhiereii şi fariseii au adunat sinedriul şi ziceau: Ce facem, pentru că Omul Acesta face multe minuni? 
48. Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El, şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi neamul. 
49. Iar Caiafa, unul dintre ei, care în anul acela era arhiereu le-a zis: Voi nu ştiţi nimic; 
50. Nici nu gândiţi că ne este mai de folos să moară un om pentru popor, decât să piară tot neamul. 
51. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci, fiind arhiereu al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neam, 
52. Şi nu numai pentru neam, ci şi ca să adune laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăştiaţi. 
53. Deci, din ziua aceea, s-au hotărât ca să-L ucidă. 
54. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un ţinut aproape de pustie, într-o cetate numită Efraim, şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. 
55. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară s-au suit la Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. 
56. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, ziceau între ei: Ce vi se pare? Oare nu va veni la sărbătoare? 
57. Iar arhiereii şi fariseii dăduseră porunci, că dacă va şti cineva unde este, să dea de veste, ca să-L prindă.