Luca II, 25-32Capitolul II25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. 
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. 
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, 
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, 
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta, 
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, 
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. 

Galateni IV, 8-21Capitolul IV8. Dar atunci necunoscând pe Dumnezeu, slujeaţi celor ce din fire nu sunt dumnezei; 
9. Acum însă, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degrabă după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi iarăşi la înţelesurile cele slabe şi sărace, cărora iarăşi voiţi să le slujiţi ca înainte? 
10. Ţineţi zile şi luni şi timpuri şi ani? 
11. Mă tem de voi, să nu mă fi ostenit la voi, în zadar. 
12. Fiţi, vă rog, fraţilor, precum sunt eu, că şi eu am fost precum sunteţi voi. Nu mi-aţi făcut nici un rău; 
13. Dar ştiţi că din cauza unei slăbiciuni a trupului, am binevestit vouă mai întâi, 
14. Şi voi nu aţi dispreţuit încercarea mea, ce era în trupul meu, nici nu v-aţi scârbit, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus. 
15. Unde este deci fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, de ar fi fost cu putinţă, v-aţi fi scos ochii voştri şi mi i-aţi fi dat mie. 
16. Am ajuns deci vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul? 
17. Aceia vă râvnesc, dar nu cu gând bun; ci vor să vă despartă (de mine), ca să-i iubiţi pe ei. 
18. Dar e bine să râvniţi totdeauna binele, şi nu numai atunci când eu sunt de faţă la voi. 
19. O, copiii mei, pentru care sufăr iarăşi durerile naşterii, până ce Hristos va lua chip în voi! 
20. Aş vrea acum să mă găsesc la voi şi glasul să mi-l schimb, căci nu ştiu ce să cred despre voi! 
21. Spuneţi-mi voi, care vreţi să fiţi sub Lege, nu auziţi Legea?  Evrei VII, 7-17Capitolul VII7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel mai mare. 
8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul care e dovedit că este viu. 
9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce lua zeciuială, 
10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat Melchisedec. 
11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică după rânduiala lui Aaron? 
12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea Legii. 
13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului, 
14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic. 
15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot după asemănarea lui Melchisedec, 
16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea unei vieţi nepieritoare, 
17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec". 

Marcu VI, 43-53Capitolul VI43. Şi au luat douăsprezece coşuri pline cu fărâmituri şi cu ce-a rămas din peşti. 
44. Iar cei ce au mâncat pâinile erau cinci mii de bărbaţi. 
45. Şi îndată a silit pe ucenicii Lui să intre în corabie şi să meargă înaintea Lui, de cealaltă parte, spre Betsaida, până ce El va slobozi mulţimea. 
46. Iar după ce i-a slobozit, S-a dus în munte ca să Se roage. 
47. Şi făcându-se seară, era corabia în mijlocul mării, iar El singur pe ţărm. 
48. Şi i-a văzut cum se chinuiau vâslind, căci vântul le era împotrivă. Şi către a patra strajă a nopţii a venit la ei umblând pe mare şi voia să treacă pe lângă ei. 
49. Iar lor, văzându-L umblând pe mare, li s-a părut că este nălucă şi au strigat. 
50. Căci toţi L-au văzut şi s-au tulburat. Dar îndată El a vorbit cu ei şi le-a zis: Îndrăzniţi! Eu sunt; nu vă temeţi! 
51. Şi s-a suit la ei în corabie şi s-a potolit vântul. Şi erau peste măsură de uimiţi în sinea lor; 
52. Căci nu pricepuseră nimic de la minunea pâinilor, deoarece inima lor era învârtoşată. 
53. Şi trecând marea, au venit în ţinutul Ghenizaretului şi au tras la ţărm.  Luca II, 22-40Capitolul II22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului. 
23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului. 
24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel. 
25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. 
26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. 
27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii, 
28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: 
29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, 
30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta, 
31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, 
32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel. 
33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc. 
34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri. 
35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi. 
36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa. 
37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni. 
38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim. 
39. După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret. 
40. Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.