II Petru I, 1-10Capitolul I1. Cuvântul proorocesc.
1. Simon Petru, slujitor şi apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin
dreptatea Dumnezeului nostru şi a Mântuitorului Iisus Hristos au dobândit
o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră:
2. Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu
şi a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă
şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat
prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin
ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei
celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi
adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor
lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus
Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de
curăţirea păcatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi
temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi
niciodată.
II Timotei I, 3-9Capitolul I3. Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget
curat, că te pomenesc neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele.
4. Şi pentru că îmi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult să te
văd, ca să mă umplu de bucurie;
5. Îmi aduc iarăşi aminte de credinţa ta neprefăcută, care, precum
s-a sălăşluit întâi în bunica ta Loida şi în mama Eunichi, tot aşa, sunt
încredinţat, că şi întru tine.
6. Din această pricină, îţi amintesc să aprinzi şi mai mult din nou
harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele.
7. Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei
şi al înţelepciunii.
8. Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine,
cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie
după puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele
noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos
Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
