II Corinteni II, 14-17Capitolul II14. Mulţumire fie adusă deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea
biruitori în Hristos şi descoperă prin noi, în tot locul, mireasma cunoştinţei
Sale!
15. Pentru că suntem lui Dumnezeu bună mireasmă a lui Hristos între
cei ce se mântuiesc şi între cei ce pier;
16. Unora, adică, mireasmă a morţii spre moarte, iar altora mireasmă
a vieţii spre viaţă. Şi pentru acestea, cine e destoinic?
17. Căci nu suntem ca cei mulţi, care strică cuvântul lui Dumnezeu,
ci grăim ca din curăţia inimii, ca de la Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu,
în Hristos.
Capitolul III1. Vălul
lui Moise se ridică prin Hristos.
1. Au doară începem iarăşi să spunem cine suntem? Sau nu cumva avem
nevoie - cum au unii - de scrisori de laudă către voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastră sunteţi voi, scrisă în inimile noastre, cunoscută
şi citită de toţi oamenii,
3. Arătându-vă că sunteţi scrisoare a lui Hristos, slujită de noi,
scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de
piatră, ci pe tablele de carne ale inimii.
Evrei XIII, 7-16Capitolul XIII7. Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, care v-au grăit vouă cuvântul
lui Dumnezeu; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le
credinţa.
8. Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este acelaşi.
9. Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri;
căci bine este să vă întăriţi prin har inima voastră, nu cu mâncăruri,
de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul să mănânce cei ce slujesc
cortului.
11. Într-adevăr, trupurile dobitoacelor - al căror sânge e adus de
arhiereu, pentru împăcare, în Sfânta Sfintelor - sunt arse afară din tabără.
12. Pentru aceea şi Iisus, ca să sfinţească poporul cu sângele Său,
a pătimit în afara porţii.
13. Deci dar să ieşim la El, afară din tabără, luând asupra noastră
ocara Lui.
14. Căci nu avem aici cetate stătătoare, ci o căutăm pe aceea ce va
să fie.
15. Aşadar, prin El să aducem pururea lui Dumnezeu jertfă de laudă,
adică rodul buzelor, care preaslăvesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci
astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.
II Timotei I, 8-18Capitolul I8. Deci, nu te ruşina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine,
cel pus în lanţuri pentru El, ci pătimeşte împreună cu mine pentru Evanghelie
după puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele
noastre, ci după a Sa hotărâre şi după harul ce ne-a fost dat în Hristos
Iisus, mai înainte de începutul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe faţă prin arătarea Mântuitorului nostru Iisus
Hristos, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea,
prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovăduitor şi apostol şi învăţător
al neamurilor.
12. Din această pricină şi sufăr toate acestea, dar nu mă ruşinez,
că ştiu în cine am crezut şi sunt încredinţat că puternic este să păzească
comoara ce mi-a încredinţat, până în ziua aceea.
13. Ţine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine,
cu credinţa şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus.
14. Comoara cea bună ce ţi s-a încredinţat, păzeşte-o cu ajutorul Sfântului
Duh, Care sălăşluieşte întru noi.
15. Tu ştii că toţi cei din Asia s-au lepădat de mine, între care Fighel
şi Ermoghen.
16. Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a
însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,
17. Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.
18. Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul.
Şi cât de mult mi-a slujit el în Efes, tu ştii prea bine.
