Cred că ceea ce sensibilizează cel mai mult sufletul omenesc este bunătatea lui Dumnezeu. Ea determină ușor o schimbare interioară.

Felicitari pentru a doua predica. A fost superba. De mult astetatam o asa predica. Ma rog la bunul Dumnezeu, sa va tina multi ani sanatos, pentru a mai avea parte de mult mai multe asemenea predici. Va doresc toate cele bune si astept si alte predici cu adevarat de folos pentru minte si suflet, si mustrare pentru cei ca mine. :p

Bună seara!

Vă scriu o poezie-definiţie:

PSALM DE SUPUNERE

Mi-ai dat, Stăpâne, viaţa s-o trăiesc,

Nevrednic sunt de marea-Ţi bunătate.

Trec anii tot mai seci, se risipesc

În inima mustind singurătate.

Mai bine, Doamne, de m-ai fi ţinut

Să mă târăsc nevrednic salahor în ceruri,

Să şterg de praf al îngerilor scut

Şi Precistei să-i văd de giuvaeruri.

Seara scoteam pe boltă luna. Dimineaţa

Ieşeam cu oile prea Bunătăţii Tale,

Şi pruncilor le-aş fi adus dulceaţa

Şi lui Sân-Petru îi coseam sandale.

Dar poate ăsta-i rostul meu, Stăpâne:

Să robotesc la oameni, pe pământ.

Mereu s-aştept ziua de mâine

Ca pe o altă piatră pe mormânt. (ŞTEFAN BACIU)

Aş scimba doar ultimul vers cu unul care să denote nădejde.

Pe dumneavoastră ce vă defineşte?

Am intrat intamplator(sau nu?) aici si mi-a placut ce am citit.Adevarat este ca nu am citit totul,simplul motiv fiind lipsa de timp(nu de rabdare,sau o scuza mai plauzibila).Discutiile pe teme crestine de obicei nasc controverse si parerea mea este ca aceste lucruri,controverse sau chiar certuri n-au nicidecum radacini in dragostea Lui,a lui Dumnezeu!Mie sa nu-mi spuna cineva,oricine ar fi el,preot,pastor sau simplu crestin ca iubeste in timp ce pur si simplu calca in picioare pe cel care nu este de aceeasi confesiune sau parere cu el.Apostolul Pavel,adica sfantul apostol Pavel lamureste cum stau lucrurile in Romani capitolul 14!Orice lucru care nu e facut din incredintare este pacat!

Sunt convins ca raiul va fi locuit de oameni de toate confesiunile crestine si laice si neoprotestante.Si iadul va fi plin de preoti,pastori si alti ,,capi'' ai bisericii care adesea sunt lupi in piei de oi.Noi adesea ne amagim crezand ca Dumnezeu este ca noi....dar

Dumnezeu este dragoste!Putem noi sa ne ,,batem'' unii cu altii in fata Aceluia care este de trei ori Sfant?Putem noi sa ne justificam inaintea Aceluia care are toata puterea in cer..si pe pamant!El a creat soarele,echilibrul perfect din univers,lucrurile minunate de pe pamant,lucruri incredibile ce depasesc cu mult capacitatea noastra de intelegere,intr-un mod uimitor...a zis sa fie....si a fost!A pus legi eterne,legi peste care nu poate trece nimeni si nimic(de ex a creat vietatile,dupa soiul lor'' si orice incrucisare naste cel mult un hibrid care nu se poate inmulti mai departe).Tot el a asezat pamantul la locul sau,incat nu ne prajim si nici nu inghetam,ba mai mult,ne bucuram de o minunata alteranta a anotimpurilor la noi in tara,si diversitate climatologica la nivel global...sunt multe de spus.cert este ca stiinta tot mai mult Il confirma pe Dumnezeu.Ne fascineaza aceste lucruri cand stam sa le analizam si spunem,,Ce mare esti Doamne!!''dar sa nu uitam,ca pe om l-a facut insusi Dumnezeu cu mana Sa.Adica si pe cel care esti chemat sa-l iubesti!Noi suntem coroana creatiunii!S-al slavim deci si sa-I dam cinstea cuvenita Creatorului si Mantuitorului nostru care ne-a creat si drumul spre eternitatea cu El,prin sange,suferinta,pilda de dragoste,moartea si invierea Sa!Avem un Dumnezeu minuntat si infricosat! sa ne smerim inaintea Sa si sa nu uitam ca fata de El nu suntem decat tarana trecatoare!El e vrednic de cinste!Slava Lui!

CUGETARI

- Cine vorbeste seamana, cine asculta culege (prv. Persan).

- Este o problema simpla sa faci lucrurile sa fie complicate, dar e foarte complicat sa le faci simple.

- Daca nu stiu ca nu stiu, atunci mi se pare ca stiu. Daca nu stiu ca stiu, atunci mi se pare ca nu stiu.

- Punctualitatea e politetea regulilor. (prv. Francez).

- Maiestrii se cunosc dupa ceea ce pot face cu lucruri putine. (prv. Chinezesc)

- Sa nu strici niciodata un lucru care merge.

- Constiinta este cea care sufera atunci cand restul partilor fiintei tale se simt atat de bine.

- Este mai usor sa obtii iertarea decat promisiunea.

- Cuvintele sunt ca albinele, unele fac miere, altele te inteapa.(Bisanne de S.)

- Daca fiecare ar activa fara gandul recompensei, pamantul ar fi un rai. (M. Eliade).

- Desi legea nu mai are nici o putere sa ne condamne, ea are totusi puterea sa ne porunceasca. (Thomas Adams).

- De la cei buni vei invata lucruri bune; daca insa te vei amesteca cu cei rai, vei pierde si mintea pe care o ai.(Theogonis).

- Cand nu stim ce pierdem, ni se pare ca suntem mai destepti!

- Cunostintele mele sunt limitate. Ceea ce nu cunosc este nelimitat.

- Multe lucruri as fi fost capabil sa inteleg daca nu mi se explicau. (Mark Twain).

- Nici un lant nu e mai solid decat veriga lui cea mai slaba.

- Normalul e o conventie si nimic mai mult.

- Daca totul trece, nimic nu este grav.

- Exista intotdeauna ceva la care nu ne-am gandit.

- Nu suntem ceea ce suntem, suntem ceea ce ne vad ceilalti.

- Nici un geniu, oricat de mare, nu poate birui detaliile.(Levy).

- Cum iti cinstesti parintii asa te vor cinsti copiii.

- Jertfele oamenilor sunt florile ce se arunca in calea dreptatii. (AL.Vlahuta).

- Nu vedem ceea ce nu vrem sa vedem.

- Daca ar fi sa ne facem griji pentru tot ce se intampla, viata ar deveni insuportabila.

- Cand doi oameni sunt intotdeauna de acord, inseamna ca unul dintre ei nu este necesar. (Henry Ford).

- Numai imbecilii nu-si schimba parerea. (prv. Francez).

- Vad binele si-l aprob, dar urmez raul. (Ovidiu).

- Zelul uneori dezamageste, calatoria niciodata.

- A calatori e mai important decat a-ti atinge scopul.

- Intr-o conversatie sunt doua tipuri de indivizi: pisalogii si victimile.

- Numai cei care stiu sa-si foloseasca mainile sunt liberi si nu depind de nimeni.

- Orice hoby inseamna o viata traita in plus!

- In momentele grele ale vietii suntem singuri. Oricati ar fi in jurul nostru.

- Cine se intoarce la origini, gaseste originile schimbate. (F. Nietzsche).

- Cuvantul omului este materia cea mai durabila. (Arthur Schopenhauer).

- La noi romanii, intai se aud cantecele si apoi rasare soarele. (N. Iorga).

- Cea mai rea lene e aceea ce are nevoie si de vremea altora. (N.Iorga).

- Binele si raul sunt despartite de intentii.

- Principiul I.B.M. - Masinile ar trebui sa lucreze, oamenii sa gandeasca. Masinile pot fi convinse mai usor.

- Cate limbi cunosti, de-atatea ori esti om.

- Un gram de spirit propriu face cat o tona din a altora. (Sterne).

- Pe omul simplu il recunosti din aceea ca se mira de toate, dar simplitatea i-o recunosti si din aceea ca de unele lucruri nu se mira indeajuns. (L.Blaga).

- Cine cauta lauda se indoieste de valoarea sa proprie.

- Nimic nu inspaimanta pe oameni decat lucrurile pe care nu le inteleg.

- Daca existam, inseamna ca suntem necesari.

- Problemele corect formulate sunt pe jumatate rezolvate.

- Studierea omenirii depaseste fortele omului. Numai nebunii o incearca.

- Natura nu a fost facuta pentru a fi schimbata.

- E o teorie si, ca toate teoriile general acceptate,o prostie in toata regula.(J.Jerom)

- Remarcile tampite sunt in general mai interesante decat cele de bun simt. (J.Jerom)

- Intre doua cuvinte opteaza pentru cel mai concis.

- Viitorul este particula cea mai sensibila a clipei de fata.

- Numai in lacuri cu noroi pe fund cresc nuferi. (L.Blaga).

- Nu e de parerea ta cel ce te aproba, ci cel ce te imita. (Grigore Moisii).

- Ce este un pesimist? Un optimist bine informat. (G. Moisii).

...Poarta noului an s-a deschis...Deja am intrat prin ea si ne indreptam fiecare spre tinta propusa. Totusi nostalgia ne cheama adesea spre frumosul din amintirile anului ce s-a stins. Privind cu atentie, putem vedea cele mai interesante momente traite. Clipele pentru care ne-am vrea timpul inapoi sunt acelea in care visele noastre s-au transformat in realitate. Amintirile noastre dragi ar putea sa se transforme intr-un portret al frumusetii sufletului nostru. Ce bine ar fi, ca la final de drum, sa ramana in urma noastra doar un portret... Un portret, cu momente de cer, asemanator Blandului Pastor, care si-a lasat amintirile in Valea Plangerii. Un portret care sa ne sopteasca atunci cand trecem prin dureri si descurajari, ca nu suntem doar o inchipuire, si, ca cele mai minunate cuvinte, ce-au fost rostite candva pe pamant, sunt: "Imparatia lui Dumnezeu nu vine ca infatisare externa. Nici nu poti zice, ca este aici sau dincolo -caci iata Imparatia lui Dumnezeu este in noi insine".

In acest an, as vrea sa uit toate regretele si parerile de rau...sa invat din ele si sa investesc tot timpul meu cu rost. Sa stau mai mult in genunchi, zilnic, in prezenta Cerului. Sa citesc Biblia in fiecare seara si orice fapta sa o gandesc de doua ori. Vreau sa zambesc si celui care ma raneste, sa iubesc ...nu sa judec, sa-mi recunosc mereu greseala ...si sa ajut pe altii. Vreau sa-mi asez trairea in cuvinte si ginduri frumoase ...si apoi, la sfarsitul saptamanii sa-mi analizez timpul, gandul, faptele si viata! Vreau sa am sfintenia mai aproape de suflet si, cand altii stau in preajma mea, sa se simta ziditi, intariti, ridicati, incurajati ...si cu o treapta mai aproape de Cer.

In noul an imi doresc sa evit iluziile ...sa traiesc doar din bucati si imagini de Cer! Voi cauta amintirile, dar nu ma voi adanci in cenusa lor ...voi pastra cateva minute, in fiecare zi, pentru a privi norii, cerul, pasarile, florile, fluturii ...oamenii. Ma voi bucura de prezenta oricarei persoane in viata mea si voi incerca sa fiu o binecuvantare, daca doresc sa fiu binecuvantata. Vreau sa cred tot ceea ce este curat si pur ...sa iubesc tot ceea ce vine de sus si sa-mi ajunga ceea ce am, sa nu tanjesc dupa mai mult. Sa-mi imbratisez prietenii, sa pertec mai mult timp cu ei, nu doar sa-i salut si atat ...sa-i intreb de traire, sa-i incurajez si sa-mi iau ramas bun, fara sa uit ca acea intalnire ar putea sa fie ultima.

Imi voi cantari cuvintele, voi vorbi doar cand gandul meu este de incurajare, voi cauta raspunsuri si nu voi amana adevarul, chiar daca doare ...Voi incerca sa invat zilnic din lectiile pe care le voi primi si voi indrazni sa visez ...la visul Lui pentru mine

...incredintata ca ceea ce El imi pregateste este cu mult mai presus decat ceea ce eu am indraznit sa visez...si ca intr-o zi, mi se va cere socoteala in functie de talantul ce mi-a fost incredintat, nu in functie de talantul altora.

In acest Nou An, va doresc impliniri si victorii. Mai multe minute pe genunchi si mai putine clipe de durere ...Chiar daca vor veni furtuni, sa nu uitati ...Cel ce traieste in noi, este mai tare decat duhul acestui Veac!

...Ai privit vreodata doar cu inima? Sa ai senzatia ca ochii sunt de prisos, iar ceea ce conteaza este doar acea caldura, acea frumusete pe care ajungi sa o cunosti si sa o respiri doar cu inima. Sufletul, inima sa fie doar un cant de slava, un dor nesfarsit de El, un loc in care marea si cerul se unesc tainic sub lumina asfintitului. Sa aduni in inima ta frumusetea apusului si explozia nesfarsita a rasaritului. Sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. Intre ieri si azi sa vezi mereu frumusetea clipei, sa traiesti acel moment de frumusete sublima si de divinitate cu care a fost incarcat.

Sa treci prin viata facandu-ti aripi din frumusete, din iubire si din credinta, in pofida oricarui lucru, aspect, eveniment care pare de netrecut. Sa ai sufletul curat ca al unui copil si sa nu incetezi sa crezi in miracole, pentru ca miracolele se produc in fiecare clipa, doar ochiul sufletului este necesar sa le perceapa.

Accesul la miracol si implicit, la supraconstient este posibil atunci cand reancepem sa privim lumea prin ochii unui copil. E vorba despre redescoperirea inocentei. Adultii si-au pierdut inocenta. Daca ne restauram inocenta -starea in care nu judecam, nu punem etichete, nu suntem obsedati de castigul personal- viata noastra se poate schimba radical. Ne redobandim bucuria de a trai, devenim creativi, ne adaptam mai eficient schimbarilor, si relatiile noastre devin mai bune.

Sa ai sufletul plin de acea lumina a iubirii, a frumusetii si a dorului de absolut.

...............................

EXISTA DUMNEZEU

Nu, nu suntem un vis, o intamplare

un lut de sine insusi framantat.

Ci ne-a zidit o forta creatoare,

o-Ntelepciune fara de hotare.

Exista Dumnezeu cu-adevarat!

Nu, nu suntem jivine-ntunecate ,

gonite de un bici ne-nduplecat

Ci noi avem un duh si-o libertate

Si-o inima ce pentru ceruri bate

Exista Dumnezeu cu adevarat!........de Costache Ioanid

....Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati?....Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta, ei trebuie sa strige ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati, cu atat mai tare trebuie sa strige din cauza distantei si mai mari. Ce se intampla cand doua fiinte sunt indragostite. Ele nu tipa deloc. Vorbesc incet, suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate, ca nici nu mai vorbesc, doar soptesc, murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, ajunge doar sa se priveasca. Atunci doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate.

Linistea...ce inseamna linistea?...Noi suntem victimile unei conspiratii impotriva linistii,fara de care viata spirituala nu e posibila. Suntem zilnic supusi zgomotelor de masini, trenuri, avioane, radio, tv, aspiratoare, masini de spalat, ventilatoare ca sa nu mai pomenim de flecareala copiilor si multa vorbarie fara rost a adultilor.

Daca vrei sa ajungi la Dumnezeu, creaza putina liniste in jurul tau. Inchide toate portile prin care zgomotul intra in viata ta. Intra in camaruta ta sau invata pe cei din preajma ta sa pastreze liniste in anumite momente ale zilei. Deasupra tuturor zgomotelor, vei auzi glasul lui Dumnezeu. Si vei avea o revelatie daca vei asculta, asemenea lui Isus atunci cand a petrecut singur nopti intregi in rugaciune pe munte.

...............................

TE CAUT

Caut in zi, caut in noapte,

Caut in rugaciuni spuse in soapte.

Caut in mine si caut in voi.

Caut chiar si in cautare

*

Te caut, Doamne, cu disperare.

Te caut cu foame, Te caut cu sete

In toate icoanele atarnate in perete.

Te caut in oameni plini de pacate,

*

Te caut in talhari si in desfranate.

Te caut in oameni credinciosi si cuminti,

Te caut in preoti si te caut in sfinti.

Te caut in cel nou nascut si-n batran,

*

Te caut in omul cel rau si-n cel bun.

Te caut in cel neiertat, in cel neiubit,

Te caut in cel alungat si in cel prigonit,

Te caut in cel ce nu poate ierta,

*

Te caut in mine si in dumneata.

Te caut in cel ce barfeste si spurca,

Te caut in cel ce zideste si-n cel care urca.

Te caut in ingeri aparuti din lumina,

*

Te caut in cer si te caut in tina.

Caut in tarmul ce se scufunda,

Caut in moarte si caut in nunta.

Si obosit de atata cautare

*

Caut odihna in cautare .

Esti cel ce Esti si Cel ce va veni,

Esti tot ce ma poate surpa sau zidi!

Esti plinul ce umple golul din mine,

*

Esti sensul cuvantului Bine.

Nu te-as cauta, daca nu te-as fi gasit,

Intre cei doi talhari din inima mea .

RASTIGNIT.

..... LACRIMILE .....Lacrima este distilarea sufletului. Este cea mai profunda emotie a inimii umane, este produsul final al caderilor si al suferintelor. Lacrimile adevarate nu sunt un camuflaj, ci sunt tabloul sufletului desenat pe panza emotiilor. Ele sunt portretul celor mai adanci aspiratii umane. (M.R. de Haan)

Se spune ca lacrimile innobileaza sentimentele... Poate ca asa este... dar de ce lacrimi? Te manii, vrei putere si forta, vrei sa fii tare si deodata, suvoiul lacrimilor iti inunda zarea... Plangi pentru ca iubesti, sau plangi pentru ca te doare inima pentru o persoana draga, sau pentru ca esti neputincios si trebuie sa renunti...!!

Oare cata dragoste e intr-o lacrima? Dar in zeci si milioane de lacrimi? Cata lume plange din miliardele astea de suflete? De ce ele nu sunt specifice numai bebelusilor, copiilor, sau batranilor? De ce trebuie sa plangem pentru rani ale sufletului?? Toti plangem, de la nastere pana la disparitie... cu motiv sau fara, lacrimile ne sunt date sa ne elibereze sufletul...

Atunci cand plangi scapi de stres, greseala ta este mai usor iertata, greseala asumata si iertarea pe care ti-o doresti din tot sufletul (nu vorbesc de lacrimi prefacute, si smiorcaieli nejustificate) Mai poate fi si lacrima izvorata instantaneu, care se prelinge pe obraz... Si barbatii plang pentru ca si ei sunt oameni si ei au sentimente, trairi, greseli...! Plang rar pentru ca altfel nu ar fi ei, cei tari, ei pe care sa ne bazam sau pe umarul carora sa ne lasam capul si sa plangem...

Starile de bine, de fericire, de intamplare a unui lucru frumos, pot aduce lacrimi. Spunem, lacrimi de fericire! Generoasa imagine, dar foarte rar se mai intampla asta acum. Copii sunt cei mai nevinovati atunci cand plang. Au ceva aparte, care iti inmoaie sufletul, care te transpune in lumea lor, in suferinta lor, in realitatea cruda in care traiesc. Nu trebuie sa cercetam prea mult, ca sa ne impresioneze lacrimile unui copil. Fie ca s-a lovit, fie ca e bolnav, sau parasit de cei dragi, sau trec prin traume ale razboiului, al lipsurilor, sau dorul de parinti ii sfasaie sufletul, lacrimile lor sunt tulburatoare... Dramele copiilor sunt cele mai cumplite situatii pentru omenire... Ar trebui ca lacrimile copiilor sa se transforme in ace care sa loveasca inimile adultilor nepasatori...

Lacrimile ne fac mai puternici... de asta omului i se spune "nici nu stie cat poate duce". Oricum, lacrimile au picatura lor de divinitate... nu ucideti iubirea pentru a vedea o lacrima... Memoria unei lacrimi mereu ne va tulbura, si mereu va simboliza ceva!

........LACRIMILE......de L. Blaga

Cand izgonit din cuibul vesniciei intaiul om

trecea uimit si-ngandurat pe codri ori pe campuri,

il chinuiau mustrandu-l

lumina, zarea, norii -si din orice floare

il sageta c-o amintire paradisul-

Si omul cel dintai, pribeagul, nu stia sa planga.

*

Odata istovit de-albastru prea senin

al primaverii,

cu suflet de copil intaiul om

cazu cu fata-n pulberea pamantului:

"Stapane, ia-mi vederea,

ori daca-ti sta-n putinta impaienjeneste-mi ochii

cu-n giulgiu,

sa nu mai vad

nici flori, nici cer, nici zambetele Evei si nici nori

caci vezi -lumina lor ma doare".

*

Si-atuncea Milostivul intr-o clipita de-ndurare

ii dete -lacrimile.

- Lacrima e un leac al firii. E prisosul de simtire, care nu mai incape in sufletul omenesc.

- Lacrimile sunt limbajul mut al durerii (Voltaire).

- Sunt lacrimi care impaca durerea si altele din care se hraneste. (N.Iorga)

- As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele si sa plang la capatul luminii.

- Lacrimile nu sunt arzatoare decat in singuratate. (E.Cioran)

- Lacrimile sunt gheata sufletului care se topeste.

- Lacrimile pamantului sunt cele ce-i tin in floare surasurile (E.Cioran).

....A MANCA....

Societatea in care traim, ofera spectacolul unui hapait universal. Un infulecat general uman. Carti despre hrana sufletului? Mai putine. Mult mai putine. Parca tot mai rare. Iar cele care sunt raman nedeschise.

Cultura universala e inlocuita cu cea a hapaitului universal..."A manca mancare" Omul ar trebui numit "homo vorax". Omul vorace, mancatorul lacom, sau "omul stomac", "omul tub-digestiv", "omul sac fara fund".

Se mananca in strada , in autobuz, in parc, la teatru, la cinema, pe stadion, in avion, in tren, la nasterea cuiva, la moartea cuiva, la mare, la munte, la mese, intre mese, sub mese, nu se tine cont de loc, de ora de situatie. Auto-indopatul e un drog, o religie, o cultura, o arta. O nebunie, o distractie, un scop in viata.

...Sunt oameni care traiesc fara mancare si fara apa -AUTOTROFII- (sunt 3000 in lume).Ei transforma energia solara in hrana, prin fotosinteza (ca si plantele).

....POSTUL....

Postul ne aduce la portile raiului, iar milostenia le deschide. Lui Dumnezeu ii este placuta nu numai abtinerea pantecelui, ci si abtinerea urechilor, a ochilor, a limbii, precum si abtinerea inimii de la patimi. In aproapele nostru se afla mantuirea sau pierzania noastra.

Postul purifica organismul de toxine, il inoieste si-l fereste de boli, iar de unele il vindeca. Postul potoleste poftele trupului, deprinde vointa sa domine asupra lacomiei

pantecelui, care alunga toate virtutile. Este o jertfa bine placuta lui Dumnezeu si deci un act de cult. Inlesneste savarsirea tuturor virtutilor si ajuta rugaciunea.

Ne-am imbolnavit prin neascultare si trebuie sa ne vindecam prin ascultare de Dumnezeu si prin post(infranare). Cei ce se plang ca nu pot posti o fac din doua motive:fie ca nu inteleg rostul postului, fie ca sunt bolnavi sufleteste si nu vor sa porneasca pe calea insanatosirii morale. Oamenii care nu postesc nu pot simti prezenta lui Dumnezeu, nu pot sa realizeze lucrari duhovnicesti in viata, nu pot sa aiba ajutorul lui Dumnezeu.

Dumnezeu a dat in Rai porunca de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului, pentru ca omul sa practice virtutea infranarii, care este prima masura si conditie a insanatosirii morale.

Disciplinarea biologicului, schimbarea traiectoriei tentatiei, canalizarea energiei inmagazinate in fiinta noastra pot fi foarte usor controlate cu ajutorul harului Duhului

Sfant din Sfintele Taine ale bisericii noastre Ortodoxe. Deci numai Biserica, prin Sfintele Taine, prin preot, ne poate ajuta. Biserica este raiul pe pamant. Fericit este cel ce o cerceteaza cat mai des. Pe preotul ortodox sa-l consideram inger Binevestitor trimis sa ne bucure si sa ne aduca mantuire!

Mantuitorul ne-a repus la dispozitie - ENERGIILE HARICE NECREATE ALE DUHULUI SFANT -, care vor ajuta celulele organismului nostru sa-si indeplineasca functia de nutritie normal, suplinind in acelasi timp lipsa de energie rezultata in urma abtinerii de la mancare.

Toate le iarta tuturor si compatimeste-i pe toti in suferintele lor. In fiecare seara marturiseste-i lui Dumnezeu toate faptele, cuvintele si gandurile pacatoase care s-au intamplat in timpul zilei. - Doamne ajuta-ne sa cinstim cum se cuvine acest binecuvantat post!