AVEM TIMP PENTRU TOATE....Sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si, sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si razbunari, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa fumam si sa citim reclamele, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Ni se pare prea greu sa ne dam seama, unde sa tragem linie intre a fi amabil, a nu rani oamenii si a ne sustine parerile.

Avem timp pentru toate....nu e timp pentru cei de langa noi, nu e timp pentru dragoste, tandrete, bunatate....Nu e timp pentru rugaciune, nu e timp pentru Dumnezeu. Cand sa facem si asta - murim. Ce asteptam?...Asteptand nu facem altceva

decat sa murim suportabil, putin cate putin.

- Sarmanul timp nu mai are unde sa-si plece capul. Orice ar zice cu sfatosenie cronicarul \"traim sub vremi\"

.....................................

Se aduna-n tine timpul si sta nesocotit

Ca mii de orologii de veacuri neantoarse

E prea tarziu si-atatea cuvinte s-au rostit

Uscate-n foc de patimi si-n iad de ganduri arse........(A. Filipide)

..........SPITALUL..........

Spitalul este o incepatorie crestina. Fondatorii spitalului sunt Vasile cel Mare si Ioan Gura de Aur, episcopi sfinti, care (in veacul al IV-lea) au organizat in eparhiile lor lacasuri de ingrijire a bolnavilor. Aceasta ingrijire se facea dezinteresat si gratuit. Despre sensul si temeiul crestin al spitalului, care se bazeaza pe mila si dragostea crestina veti gasi mai multe in cursul doctorului Nicolaie Paulescu, denumita chiar "Spitalul".

Dr. Paulescu se pronunta impotriva practicii de a lua bani pentru tratamentu medical,practica straina de duhul initial al spitalului, care era un duh evanghelic. Din acest motiv,cel mai mare doctor pe care l-au avut romanii, descoperitorul insulinei si al altor remedii, azi e necunoscut in Romania.

De cativa ani am constatat ca ambulantele nu mai sunt insemnate cu crucea rosie. Pe ele a aparut un simbol ciudat care nu are nici o legatura cu medicina. Cu medicina aceea evanghelica, reprezentata prin crucea rosie. Asa se explica raceala si impietrirea tot mai multor medici, medici care ucid copii la nastere, sau lasa femeile gravide sa moara pe targa. Medici care propovaduiesc avortul si fac operatii de "infrumusetare" si schimbare de sex, operatii care in orice caz duc la imbolnavire si moarte prematura. Medici care au transformat industria de medicamente intr-un ghiseft mai mare decat afacerile cu droguri si arme. Medici care fabrica virusi in laborator si care se simt mai bine reprezentati de sarpe decat de cruce.

Cand, de cine si pentru ce a fost inlocuita crucea rosie de pe ambulante cu aceste noi simboluri straine noua si medicinei filantropice (fulgul albastru in mijlocul caruia se inalta un sarpe)?

.................................

Doamne, n-am ispravit cantecul pe care mi l-ai soptit

Nu-mi trimite ingeri de gheata si para in orice seara

Nu pot pleca. Arborii imi soptesc, florile calea-mi atin si ma opresc.

Despre toate-am inceput o cantare de lauda si naiva mirare..........M. Isanos

A CERE

Oricui iti cere sa-i dai. E cineva care sa nu fi citit indemnul acesta biblic? E cineva care atunci cand i se cere ceva sa nu se intrebe pe loc daca are acel lucru. Cei care vin sa ceara de la noi par sa nu se mai sfarseasca niciodata, vin intruna, ca niste rauri izvorand din piatra seaca si grabindu-se tumultuoase inspre marea inimii noastre.

Cate brate si guri sa mai deschidem, ca sa-i cuprindem pe toti in oceanul generozitatii

si al dragostei? Se spune ca nu poti da de unde n-ai sau de unde nu-i nici Dumnezeu nu cere. Oare asa sa fie? Nu cumva Dumnezeu ne cere sa dam si de acolo de unde nu avem? Daruindu-le altora, nu dobandim si noi? Ingrijindu-ne de bunastarea sufleteasca si materiala a celorlalti, nu ne ingrijim, de fapt, de propria noastra bunastare?

Nu cumva aceasta este miezul ideii de sacrificiu? - Se stie cine da, nu cine primeste!

MAREA GALILEEI SI MAREA MOARTA

Stiti care este diferenta intre Marea Galileei si Marea Moarta? Marea Galileei este o masa de apa in continua schimbare, bogata in tot felul de vietuitoare marine. In schimb, Marea Moarta este exact ceea ce ii sugereaza numele - o apa moarta, fara viata, care se retrage de la an la an. Ambele coexista in acelas miediu climatic si geografic. De asemenea , ambele au aceeasi sursa de apa, Raul Iordan. Dar de ce una este vie si creste....in timp ce alta este moarta si descreste ?

SIMPLU....Marea Galileei isi \"daruieste\" apa, ii permite sa curga in afara ei, in timp ce Marea Moarta nu se varsa nicaieri, nu-si lasa apele sa curga. PRIMESTE FARA A DARUI....Acest lucru demonstreaza ca nimic nu poate creste fara A DARUI, Asa ca ....

DARUIESTE pentru A PRIMI.

- EMPATIA -

Oamenii empatici vad dincolo de masti! O mare placere sa fii in compania unei persoane empatice. Asa descoperi ca esti inteles fara sa vorbesti, esti privit cu compasiune si caldura fara ca macar sa o ceri, te simti insotit fara vorbe pentru ca persoana empatica stie sa-ti citeasca sufletul din priviri.In prezenta unei astfel de persoane regasesti comunicarea care curge fara efort, simti rezonanta emotionala, simti conexiunea in care te poti pierde fara sa te temi.

Empatia este un dar, ea deschide fereastra spre suflet, dezvaluind energia nesfarsita a comuniunii. Daca nu ar exista oameni empatici, lumea ar fi mult mai saraca, ar suferi si ar amorti in indiferenta.

Empatia ne ajuta sa ajungem la sufletul celui din fata noastra, avand grija sa ne dam jos bocancii, deoarece calcam pe taram sfant. Cati dintre noi avem, insa, aceasta tandrete de a nu lasa urme care dor pe sufletele ce se deschid ca sa ne primeasca?

*

- VIATA -

Stiti ce cred eu? Viata asta e o piesa de teatru....tragedie? comedie? drama? sau pur si simplu o piesa? Un inceput, cuprins si candva, cumva....o incheiere. O poveste pe care nu noi o scriem si totusi o traim ca si cand am fi stapanii ei absoluti.

Suntem creatia marelui Creator care ne-a dat distributia in marea sa Opera urmarindu-ne jocul naiv intrebandu-se de ce nu ne dam seama ....\"E scena mea, a ta, a noastra!\", striga vocile tulburate de neantelesul existentei pe care nu si-o pot explica.

..........MEDITATIA..........

Meditatia este arta de a trai constient. Meditatia ne ajuta sa ne trezim din somnolenta caracterizata de automatisme. A fi constient sau a fi atent intr-o maniera particulara: sa-ti focalizezi atentia asupra momentului prezent in mod deliberat. Acest tip de atentie duce la o mai mare luciditate, la o claritate a perspectivei si la acceptarea realitatii prezente.

Meditatia nu presupune schimbarea modului de gandire, ci contemplarea acestuia. Primul lucru de care ai nevoie pentru o meditatie corecta este atitudinea mentala \"de ascultare\". Sa ne armonizam cu lucrurile asa cum sunt. Antrenam mintea cu ceea ce pur si simplu este.

Meditatia este opusul impunerii vointei noastre asupra lumii. Scopul nostru trebuie sa fie intotdeauna acela de a ramane permanent \"calm in mod activ si activ in mod calm\".

Asculta! Fii receptiv! Fii relaxat! Fara relaxare nu vei putea sa te concentrezi.

...........MINCIUNA..........

Minciuna este necesara! Stai, stai nu ma-ntelege gresit! Nu vreau sa spun ca trebuie sa ne mintim pe noi si pe cei din jur....una din cele zece porunci este \"Sa nu minti\"....da

stiu! Dar ce sar intampla daca am spune tot ce ne-ar trece prin minte? La ce ar folosi asta? Deci? Exista si minciuni bune pe lumea asta! Sunteti de acord?

Cred ca nu e nimic rau daca strecori o mica minciuna atat timp cat nu-i afecteaza pe cei din jurul tau, ba mai mult ii faci sa se simta mai siguri si mai increzatori. Crede-ma....

Nu exista om pe pamant care n-a mintit nici macar o singura data....Dar....Nu te minti niciodata pe tine insuti!!!

* Fii omul sufletului tau....

* Nu-L iubim pe Dumnezeu cum se cuvine daca, iubindu-L, nu stim sa-L facem iubit.

* Felul in care Dumnezeu ne spune sa-L iubim.... nu este \"iubeste-ma\", \"daca nu....

* Chiar pe asprele table de piatra ale Legii era scris \"vei iubi....\" si nu \"esti obligat sa iubesti\" sau \"trebuie sa iubesti.....\" \"Vei iubi....\" este mai maret, mai categoric, mai frumos, mai patern sub aceasta forma decat sub oricare alta.

* Cu privire la lucrurile lui Dumnezeu, singurii care stiu ceva cu adevarat, sunt cei care iubesc.

* Dumnezeu daruieste celor care daruiesc.

* Dumnezeu Se daruieste celor care se daruiesc.

* Daca stii sa-L pui pe Dumnezeu in tot ceea ce faci, o sa-L regasesti in tot ceea ce ti se intampla.

* Viata este frumoasa prin ceea ce este. Mai frumoasa prin ceea ce ascunde. Dar mult mai mult inca prin ceea ce dobandeste.

* Cu cat il iubim mai mult pe Dumnezeu, cu atat simtim mai mult ca vointa noastra se face asemanatoare cu a Sa (ceea ce e natural), dar, lucru surprinzator, ca si vointa Sa devine din ce in ce mai asemanatoare cu a noastra.

* A fi supus numai lui Dumnezeu - nu poate exista o libertate mai absoluta.

* Poti avea dusmani. Tu insuti n-ar trebui sa fii dusmanul nimanui.

* Dumnezeu si-a deschis gura ca sa spuna \"Sa se faca lumina\" si s-a facut lumina. Daca alteori insa aceasta gura datatoare de har - parea ca s-a inchis facand loc intunericului - nu te teme. Buzele se-inchid cand vor sa sarute.

\"Daca par a nu-ti da nimic, o fac pentru ca Eu vreau ca tu sa pari a-Mi da ceva....\"

* Suferinta este....o vizita a lui Dumnezeu....o vizita misterioasa a Fiintei supreme care patrunde in noi tocmai prin acea imputinare a fiintei noastre.

* Reusita este energia iubirii si a capacitatii de acceptare a vietii (dar ea poate cobora datorita ingamfarii si trufiei).

* Diavolul invinge pe cei slabi....si ataca pe cei puternici. Depinde de tine in ce categorie vrei sa fii..................................Vladimir Ghika - (Print, Preot si Martir)

......................

Cand Dumnezeu te are drag

Si te ia-n paza milei sfinte,

Ca arme de-a lupta-nainte

Nu-ti da nici pietre nici ciomag.

Cand Dumnezeu te are drag,

Iti da pricepere si minte!

Declinul spiritual se manifesta prin instrainarea fata de toate. Momentele cele mai triste sunt acelea in care te simti strain cu tine insuti. Cand refuzi sa gasesti lucruri familiare in propria fiinta.

In orice suflet exista posibilitatea de a inflori o virtute. Sunt foarte rari oamenii in ale caror suflete sa nu mai existe nici o sansa pentru nici o virtute. Bunatatea plina de iubire este la indemana oricui, chiar in acest moment te trage de maneca sau te urmeaza tacuta peste tot. Intra cu tine chiar si in infern si asteapta, asteapta ca tu sa-i deschizi o farama de suflet.

Bunatatea plina de iubire este cel mai bun remiediu sufletesc. Ea vindeca toate ranile produse de ganduri, este cea mai insistenta si puternica virtute. Ea crede cu tarie ca isi va putea face loc pana la urma in orice suflet.

Cat de corupt trebuie sa fie un suflet incat sa nu mai faca loc bunatatii pline de iubire? Cat de corupt poate fi sufletul nostru daca nici macar aceasta virtute atat de smerita si puternica nu-si mai poate gasi un locusor? Oare cat din ceea ce facem este plin de bunatate? Cat din ceea ce fac oamenii care spun ca lupta pentru binele celorlalti este plin de bunatate?

Incalzirea globala este desertificarea sufletelor. Respectul, politetea, iubirea aproapelui deja s-au refugiat in Ceruri. Ultima care va pleca de langa noi va fi bunatatea plina de iubire. Asa am ajuns eu sa cred ca, pana la urma orice suflet poate sa fie cat de cat bun, macar pentru cateva clipe, macar pentru o singura fiinta.

.......Culese si daruite........

Romanul ortodox infatisa: vitejia purtatoare de cruce, clerul mucenicesc, si pescareasca intelepciune apostolica. Ce le-a descoperit Dumnezeu romanilor? Le-a descoperit vitejia barbateasca, lumina cereasca si intelepciunea dumnezeiasca, adica ceea ce este cu totul potrivnic cezarului apusean. Unde este astazi romanul ortodox cu vitejia purtatoare de cruce si intelepciunea apostolica? Aproape ca nu mai poate fi gasit. Ce vedem astazi la romanul din Balcani?

Superstitii sau necredinta, fuga dupa desfrau, lacomie, bautura. Romanul de astazi ii ofera preotului un rol decorativ, cautandu-l doar la nunti, botezuri si inmormantari.Nu este greu sa vedem ca, in loc sa-si pastreze credinta, romanul a cautat sa copieze pe straini. Si i-a copiat mai ales in cele rele.

Nu putem generaliza, dar nici nu putem trece cu vederea starea de fapt si anume ca romanul, pe care Sf. Nicolaie il vedea in ceata biruitoare, este astazi ingenunchiat in iadul puturos al EUROPEI. A trecut in tabara invinsilor, formata din conducatorii lumesti, din filozofii apostati si din prietenii acestora, considerandu-l pe HRISTOS un

,, basm vechi al bunicilor\".

Hristos a plecat din Europa, precum odinioara din tinutul Gadarenilor la poftirea acelora (in acea vreme indata ce a plecat, a venit razboi, urgie, spaima, ruina, distrugere). Hristos si-a luat crucea si binecuvantarea Sa si a plecat. A ramas in urma intuneric si putoare. Iar voi romanilor hotarati-va acum cu cine vreti sa fiti: Cu intunecata si puturoasa Europa sau cu Hristos?.

Daca aceste cuvinte ar fi fost rostite de catre un teolog contemporan, asupra sa s-ar fi napustit o ceata de sociologi, de psihologi, de filozofi, de observatori politici si de alti intelepti ai acestei lumi si l-ar fi pus la zidul infamiei. \" Cine este acest dusman al nostru? cine este acest ticalos, acest nebun? Si in numele cui isi permite sa judece Europa, aceasta mare patrie, acest continent plin de valori? \"

.....Exista suflete de care vreau sa ma apropii,dar ramane mereu ceva intre noi care ne desparte ca o sticla fina si rece. Pot "vedea" totul,insa numai de la distanta. Ma

resemnez. Am deprins si intelepciunea de a nu insista in cele din urma.

De ce se intimpla sa iubim instantaneu oameni pe care nu i-am intalnit si nu i-am cunoscut niciodata? desi ne par atat de cunoscuti. Ei seamana cu noi,in ei ne oglindim gandurile si inimile umbrite. Cu ei radem si plangem,cantand la unison. Crestem impreuna,si cat de bogati suntem ca ne avem unii pe altii.....

In aceasta clipa,haideti sa fim noi insine. Sa incercam ca in fiecare gest al nostru sa

punem multa dragoste si blandete,fie chiar si in inchiderea unei usi. Salutul unui vecin

mai putin cunoscut sau banalul multumesc,spus din toata inima. Veti simti ceva placut,

ca un abur binefacator.

Rugati-va permanent dar fara cuvinte,prin tot ceea ce faceti zilnic,cu constiinta impacata.

...........................

< VERS >

Dar totul...

O scurta amintire,

O lacrima s-a scurs,

O mica amagire,

A fost,dar azi s-a dus...

Stiu, cuvintele sunt sarace pe langa ce vreau sa spun si sa scriu despre Parintele nostru paroh.

Acest om minunat face parte din istoria orasului nostru prin ceea ce a realizat cu multa dragoste si jertfelnicie. M-a impresionat patriotismul sau deosebit si efortul depus pentru a imbina intr-un mod cu totul aparte , munca si pastorirea sufletelor noastre.

A realizat atatea lucruri minunate pentru orasul nostru, pentru oameni, pentru fiecare dintre noi. Rar intilnesti atatea calitati, atata jertfelnicie si atatea daruri intr-un singur om. Pe langa vocea sa patrunzatoare are si un deosebit talent de orator, bun chivernisitor, cu inclinatii deosebite pentru muzica ,,dovada si mununatul nostru

cor de tineri".

Este inteligent, bun, milostiv,iertator ,,cu toate ca nu meritam", atent cu fiecare dintre noi si gata oricand sa-ti intinda mana zambind.

La el gasesti un sfat bun, o indrumare, o bucata de paine si tot ceea ce e de folos

sufletului si trupului.

Activitatea pe care o desfasoara in cadrul parohiei - simpozioane, convorbiri spirituale, pelerinaje, diferite activitati cu tinerii -, l-a facut cunoscut de multi oameni

care-l iubesc si-i apreciaza calitatile.

Stiu ca datorita smereniei sale se va supara ca am scris toate acestea despre

Sfintia Sa. IERTATI-MA PARINTE!