PROMISIUNE

Daca Dumnezeu mi-ar ingadui sa-mi cer iertare in fata omului , as incepe sa spun asa:

Iarta-ma iubite frate ortodox ca te-am lasat sa pleci de langa mine si am umblat amandoi pe acelasi drum si catre acelasi drum ,dar nu impreuna. Ma uitam la tine si vedeam cum te rogi singur fara mine la Tatal nostru Ceresc ,la Fiul Sau Isus Cristos si la Duhul Sfant si inima mea plangea si nu aveam curajul sa ma apropii de tine , de frica sa nu ma repezesti . Dar am gresit nefacand acest lucru , pentru ca tu ma asteptai sa vin la tine , ca sa Slavim pe Domnul impreuna ,asa cum am facut la inceput.

Daca Dumnezeu mi-ar ingadui sa-mi cer iertare in fata omului ,as spune asa:

Iarta-ma iubite frate evreu , pentru ca uneori ,prin mine ,nu l-am aratat pe Domnul meu Iisus Hristos, ci m-am aratat pe sine.Te-am scuipat,te-am hulit,te-am prigonit si te-am ucis ,gasind pricina veche in neamul tau. Acum eu te chem pe tine poporul ales al Lui Dumnezeu,sa-L vezi pe Acela la care ma inchin,pe Mesia,pe Cristosul Lui Dumnezeu, Cel care sta alaturi de Domnul Dumnezeul spiritelor si sa-ti arat iubirea Lui pentru tine ,iubindu-te si daruindu-mi viata mea in comuniune cu Dumnezeu .

Daca Dumnezeu mi-ar ingadui sa-mi cer iertare in fata omului ,i-as spune asa :

Iarta-ma iubite om , caci ti-am gresit tie in vorbele mele ,in faptele mele si m-am aratat pe mine crezand ca-l arat pe Dumnezeu ,eu fiind doar un om, un simplu om , iar Dumnezeu este toata existenta intregului Univers . Te-am lovit fratele meu cu vorba si cu fapta , te-am prigonit si te-am ucis crezand ca-mi fac bine mie, m-am bucurat cand ti-am luat averea ,cand ti-am luat terenurile ,ti-am ocupat tara doar pentru propriile mele interese si am dobandit prin aceasta doar ura. Dar acum iubite frate , regret aceste pacate si vreau sa-l arat lumii pe Cel care mi-a pus iubirea Lui in suflet , pe Cel care mi-a daruit propria Lui viata pentru ca eu sa fiu iertat si mantuit ,pe Hristosul Lui Dumnezeu ,pe Mesia Fiul Tatalui Ceresc . Iubite om , de acum inainte iti voi darui doar iubirea mea si viata mea in comuniune cu Dumnezeu si vom trai ca doi ingeri din Imparatia Lui Dumnezeu ,impreuna slujindu-L si daruind Slava Creatorului nostru , Fiului Sau Isus Cristos si Duhului Sfant .Amin

....Daca ar fi s-o iau de la inceput,sa iau viata de la-nceput....as face multe lucruri,

altfel decat le-am facut. Mai intai nu mi-as face griji din pricina celor ce nu ma iubesc,

sau,mai mult,nu m-ar interesa cine ce face. Mi-as pretui mai mult prietenii pe care ii am si oamenii care ma iubesc.

M-as gandi la lucrurile minunate cu care Dumnezeu m-a binecuvantat si la ceea ce fac in fiecare zi,sa-mi imbunatatesc mintea,inima,trupul,sufletul. M-as odihni cand sunt obosita,as vorbi mai putin si as asculta mai mult....as invita prieteni la masa,as fi mai

putin egoista,as saluta pe toata lumea si m-as bucura de toate rasariturile si apusurile daruite noua de Dumnezeu.

Mi-as face timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretea lui....as cultiva o gradina cu cu flori,as sta intinsa pe iarba sa ascult pasarile cantand. As plange si rade mai putin la prostiile altora si mai mult privind viata....Dar cel mai mult,as pretui fiecare moment,l-as privi cu adevarat....l-as trai. Si la capat de drum,sa pot spune....

M-am luptat lupta cea buna,mi-am ispravit alergarea,am pazit credinta. De acum ma asteapta cununa neprihanirii,pe care mi-o va da,in ziua aceea Domnul,Judecatorul cel

drept, Si nu numai mie,ci si tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui.

- Binecuvantati toti aceia care ma-nteleg si sunt buni cu mine. Ei ma fac sa ma

gindesc la Dumnezeu!

....Vad oameni plini de visare,cu ochii fixati spre niciunde,in timp ce se grabesc spre nicaieri....

Doamne....nu vreau sa avem inima ascunsa si rece....incalzeste-ne cu Focul Tau,

pana ne vei topi tot "eu"-l nostru...pana ne vei naste iar,din sange si viata. Scoate-ne relele si pune in golul acela binele Tau! As vrea sa purtam viseleTale,Dumnezeule

E glaciar orasul fara Tine....si tara....si lumea. Poluiaza toate strazile cu Miros de Tine! Sa pretuim cadourile simple,nu lucrurile multe....

Condu pasii nostri spre spitale si paturi cu bolnavi....spre mai multe saloane de la sectia de oncologie....si invata-ne astfel sa pretuim ce avem,sa nu vorbim mereu nemultumiri cu Tine....

Mi-e dor de programele bisericilor calde,cu suflete reale....cu ochi inlacrimati si straie de sarbatoare....Vreau visari albe si ganduri curate....Vreau melodiile clopotelor de iarna si colindul despre iesle....sa iubim copii care dau sens Sarbatorii....

.....................................................

- E FRUMOS -

E frumos cand poti in viata

Sa fii darnic si milos...

Sa te duci de dimineata

Sa stergi lacrima razleata e frumos...

.....................................

E frumos cand zboara anii,

Sa-ti faci viata un prinos...

Sa hranesti cu drag orfanii

Sa-i ajuti pe toti sarmanii e frumos...

......................................

E frumos,cand nu-i rapusa,

Jertfa ta,de-un gand falos,

Si in taina nepatrunsa

Iti tesi haina cea ascunsa e frumos...

.......................................

Insa fapta cea mai mare,

Dorul cel mai de folos,

E sa chemi pe-un om,pe oricare,

Dintr-o viata de pierzare la Hristos... - Costache Ioanid -

Timpul meu e masurat in secunde...vise,sperante,bucurii,iubire. Timpul meu e masurat in ore...tristete,regrete,dor. Secunde si ore,fire de nisip intr-o clepsidra,prin

care eu,om mare,as vrea sa ma fac asemenea copiilor cu baloane de sapun,sa-mi atinga fruntea,umerii,inima. Le zambesc,incerc sa le mangai cu finetea unei aripi de fluture...de teama sa nu le sparg.

Firele de nisip curg amestecate,lasandu-mi doar amintirea si uneori simt cum ma risipesc. In clepsidra mea,rasturnata intre inceput si sfarsit,orele au gust de irosire. In

clepsidra mea,intoarsa catre... generatia mai tanara care imi ia locul acolo unde nu demult erai si tu...

Desi cu anii vine si experienta,si totusi nu mai este acea putere si energie ca mai

inainte. Totul in jurul nostru evoluiaza atat de rapid...Uneori la mijloc de drum realizezi

ca mai sunt inca sperante amanate...Oare mai este nadejde ca ele se vor realiza?Cand privesti in urma la generatia mai tanara,la anii ce au trecut,cand te gandesti la trupul acesta neputincios ce zi cu zi se trece tot mai mult -Nu.

Insa daca privesti inainte,la maretia Creatorului dovedita prin frumusetea coplesitoare a naturii,cand privesti omul ca o cununa a creatiei Sale,cand reusesti sa-ti dezlipesti privirea din trecut -nu poti sa nu-ti doresti sa alergi inainte,spre Cel a carui dragoste vegheaza neancetat asupra noastra,nestiind cu siguranta inca cate greutati ne asteapta inainte,insa niciodata singuri,nicidecum parasiti,deplin...

,,Nu plange dupa ierii ce rupti ti-au fost din viata

Si nu gandi la ziua ce nu stii de-o sa vie

Si ieri si maini si astazi iluzii sunt si ceata

Atat ai: clipa. Fa-o sa umple-o vesnicie" (Claire De La Chevratiere)

Dupa parerea mea, constiinta caracterizeaza pe fiecare individual. Realitatea nu trebuie sa ne faca sa ne ascundem, ci dimpotriva trebuie sa aflam adevarul, daca acea realitate care este in mintea noastra exista cu adevarat, cu atat mai mult cand iubim nu trebuie sa ne lasam invinsi.

Viata este o lupta si trebuie sa luptam pentru anumite principii, dar, uneori, nu ne dam seama ca acel ceva exista si fara sa vrem ne complicam existenta.

Ce-o mai fi si constiinta asta...parintele spunea ca e glasul lui Dumnezeu in om...

oare acest glas il are tot omul? Eu ma cufund in propriile ganduri si meditez la tot felul de lucruri care nu-mi fac bine. Incerc sa discern,insa ma inec curand,neafland ce caut...e greu,e mult prea greu...

Cand nu pot suporta prea multa realitate ma ascund...ma ascund in visul meu

preferat pentru ca acolo nu ma gaseste nimeni...E greu sa suferi...e greu sa mergi pe drumul vietii cu inima pustie.

Ma simt o umbra in lumina...stiu ca nadejdea da putere,sper sa le dobandesc pe amandoua si chiar daca ma simt invaluit in dezamagire...as vrea sa-mi umplu viata de culoare...oricum singuratatea este aceiasi!

Am incercat sa ofer iubire...iubind inseamna sa darui mereu pana simti ca te stingi...si totusi daruind nu te mistui,ci traiesti...oricum timpul le va rezolva pe toate!

Toti dau sfaturi,imi spun ca omul nu trebuie sa planga pentru ca s-a terminat,ci sa

se bucure ca s-a intamplat...oricum timpul spala pata din sufletul nostru.

Trebuie...trebuie neaparat sa traiesc astfel incat sa nu fac pe nimeni sa sufere,iar

daca nu pot dobandi ceea ce imi doresc decat intristand inima cuiva,atunci renunt la tot. M-am obisnuit cu gandul ,,Orice ar fi fost,oricat ar fi fost si oricum ar fi fost...asa

a fost sa fie!!!

M-as bucura daca as primi cateva ganduri din partea Claudiei!

Ai dreptate Claudia,sunt prea multi oameni necajiti si fara un sprijin. Imi cer iertare

ca am indraznit sa visez si sa-mi inchipui lucruri frumoase tocmai acum cand lumea

nu are timp de asa ceva.

Nu stiu cum am putut sa fiu atat de inconstient. E foarte bine ca am intalnit un om ca tine care sa ma aduca cu picioarele pe pamant. Nu stiu ce mi se intampla in ultima vreme,dar sunt cam aerian,sau poate egoist,sau mai bine zis iresponsabil,m-am gandit doar la ceea ce simt eu.

Cu mesajul tau m-ai trezit putin si-ti multumesc pentru asta. M-as bucura sa scrii mai des,sa ne povestesti cum te implici tu in viata semenilor,cum traiesti suferinta celor de alaturi,caci sunt convins ca faci toate acestea cu multa dragoste si daruire.

Te rog sa nu-mi consideri mesajul ca fiind arogant sau plin de obraznicie,am vrut doar sa-ti multumesc si sa te provoc la o noua discutie. Pe curand.

Draga Dani,

E laudabila atitudinea ta fata de ceilalti si sentimentul de iubire pe care simti ca nu poti sa ti-l ascunzi. Dar, vezi, cand ai in fata un om cu o suferinta sau un necaz, un zambet s-ar putea sa nu faca prea mult. Daca vrei intr-adevar sa faci un bine si sa-ti manifesti iubirea e nevoie de mai mult.

Unii au nevoie sa fie ascultati, intelesi. Altii au nevoie de un sprijin real, material sau de o vorba buna, de un sfat. E posibil ca atitudinea ta foarte exaltata sa faca pe o persoana necajita se simta stinghera. Eu sa fiu astfel, nu mi-as putea deschide sufletul.

In zilele de azi atatia oameni sunt nefericiti… Tu chiar nu ai nici o persoana apropiata care sa aiba necazuri? Si asa fiind, inca mai poti sa nu fii afectat si sa-ti vina sa faci declaratii de iubire necunoscutilor? Cum arati ca te doare de ceilalti? Indemnandu-i sa zambeasca? Nu stiu daca un zambet chiar ajuta pe cineva care, de exemplu, ramane fara serviciu, are copii de tinut la scoala, eventual si vreo ruda bolnava si rate de platit la banci.

Eu cred ca trebuie sa fim crestini, dar intr-o lume reala, cu probleme reale. Nu doar la stadiul de sfaturi din carti, ci cu lucruri traite si impartasite. E o provocare careia trebuie sa-i facem fata. Ar fi prea simplu sa citesti cate ceva din cartile noastre religioase, lucrul asta sa-ti inalte sufletul si atat. Trebuie sa fim mai mult (si mai buni) de atat. Asta e provocarea timpului de acum – avem la dispozitie o multime de informatii pe teme religioase, predicile parintilor ne sunt foarte usor de obtinut, putem cu usurinta vizita manastiri, chiar si din tinuturi indepartate, avem libertatea sa ne inchinam, totul e foarte la indemana, dar a fi crestin nu inseamna sa servesti tot ce e la indemana si sa fii multumit ca ai facut un lucru mare cu asta. Lucrul mare e sa te lupti, sa rezisti, sa lucrezi. Si chiar sa fii alaturi de cineva, nu doar declarativ, ci sa te implici, sa traiesti suferinta celui de-alaturi.

Povesteste-ne despre incercarile pe care le ai si cum le faci fata. Cred ca ar fi mai multa lume interesata de astfel de lucruri. Citate, poezii se gasesc relativ usor. Mai rare sunt modelele vii de la care sa gasim ceva bun de invatat.

Se spune ca Sfanta Scriptura si scrierile Sf. Parinti,ne sunt comori nepretuite,sunt leacuri,profesori,mangaiere si odihna,iar cartile rele sunt o otrava morala,duh chinuitor.

Multi afirma ca fericit esti atunci cand ceea ce crezi ceea ce spui si ceea ce faci

sunt in perfecta armonie.Urmarind armonia completa a gandului,cuvantului si faptei

ne purificam gandurile.

Nu este intelept sa fii prea sigur de intelepciunea ta.Este sanatos sa-ti aduci aminte ca cei puternici pot slabi,iar cei intelepti pot sa se ramoleasca.

Cu totii am uitat ce este surasul.Un suras nu costa nimic,dar produce mult...El nu dureaza decat o clipa,dar uneori amintirea lui e eterna.Surasul aduce fericire in camin,aduce odihna celui obosit,da curaj celui descurajat.Nu poate fi cumparat,imprumutat sau furat.

Daca intilniti o persoana care nu stie ce e surasul,fi-ti generosi dati-il pe al vostru,caci nimeni nu are atata nevoie de un suras precum acela care nu-l poate da altora.

De ce lucrurile bune li se intampla oamenilor buni?Cei care fac bine altora au o

sanatate mai buna,sunt mai putin deprimati,au o stima de sine mai ridicata si se bucura de mai mult succes.

Iertarea este atributul celor puternici.Cei slabi nu pot ierta niciodata, chiar daca este stiut ca trebuie sa uram pacatul si sa iubim pe pacatos,caci ochi pentru ochi va orbi intreaga lume.

Merg printre trecatorii grabiti si simt uneori ca as vrea sa-i opresc,sa le spun ceva,nu stiu ce anume...am un sentiment ciudat ,,poate chiar sunt un ciudat cum imi spun multi"...as vrea sa le spun ca-i iubesc... sa presar stropi de iubire pe toate strazile si cararile lumii... sa umplu intreg universul cu parfum de iubire,

pace si bucurie...dar nimeni nu are timp s-asculte...

Desi stam ingropati in multe griji si probleme ne incapatanam sa credem in oameni si in puterea lor de a arata semenilor ca se poate,ca desi suntem inconjurati de cele mai urate lucruri,exista viata ,si exista in noi forta de a fi buni,iubitori,ca o adiere ce ne aduce binele si pacea ,de la Dumnezeu si de la ceilalti oameni.

RUGACIUNE

Bunule, iarta-ma ca nu stiu sa ma rog.

Ori cer prea multe,ori nu stiu sa-ti multumesc pentru tot ce am.

Iarta-ma pentru ca sunt egoist si ma rog doar pentru suferintele mele

Uit de parinti,de copii,de prieteni,uit ca Tu mi i-ai dat.

Iarta-ma pentru gandurile mele nechibzuite,pentru intrebarile fara raspuns,pentru

supararile fara sens,pentru dorinte desarte,pentru vorbe fara rost....

Gresesc Doamne,dar te iubesc in felul meu,de pacatos/a.

Bunule,iarta-ma ca nu sunt altruist,nu pomenesc in rugaciune nici pe bolnavi,nici

pe sarmani,nici pe batrani,nici pe vrajmasi,nici pe frati sau surori...ci doar suferinta mea.

Suferinta Ta pe cruce a fost cu mult mai mare decat a mea...Cum as putea sa nu te mai supar?

Iarta-ma Doamne ca nu ti-am multumit pentru fiecare Sfanta Liturghie la care am participat,pentru duhovnicul si preotii parohiei noastre pe care mi i-ai daruit,pentru sfintii Tai si pentru suferinta mea,prin care ma apropii de Tine.

Bunule,iarta-ma ca putina milostenie am facut,ca nu-mi sun rudele si prietenii sa le

spun ca ii iubesc si ca uit sa zambesc si mai ales ca Tu nu ne vei lasa singuri.

-Va rog postati din nou predicile! Va multumesc!