Scrisoare catre Sfintul Nicolae

,,Sfinte Nicolae,te rog sa ai grija si de prietenii mei...Sint maturi,dar in suflet,sint tot niste copii! Ai grija si de ghetutele lor!!! Fii generos, asa cum sint si ei!!! Ai grija si de visele lor si nu le trimite nuieluse!!! Ai grija ca ranile din sufletele lor sa se vindece!!! Sa le spui ca sint oameni care ii iubesc dar nu stiu cum...sau...nu pot sa-si exprime sentimentele!!! Ai grija sa le spui sa invete sa se ierte pe ei insisi intii si apoi sa-i ierte si pe cei din jurul lor! Da-le putere sa treaca peste toate greutatile.Sa poata culege flori rasarite din lacrimile cazute...ieri!

Stii ce e mai greu de suportat? Singuratatea! prietenii mei nu vor sa le daruiesti case,masini,vacante,calatorii...toti isi doresc un singur lucru! Sa fie iubiti!

Ai grija sa le zimbeasca... inima! Adu-le aminte sa nu uite nici o clipa de dragostea fata de aproape!!! In mod special,ai grija si de prietenul meu de la coltul strazii care intinde rugator o mina catre tine! Nu trece nepasator!

Opreste-te o clipa si vei descoperi in el,un om minunat...cu o poveste cutremuratoare,de multe ori usor de verificat...daca ai putina rabdare!...Roaga-L pe Dumnezeu sa-i trimita si lui IUBIRE pentru ca e si el tot...copilul Lui! Hei,daca ar sti toti ca,un simplu gest...unul mic...sau unul foarte mic...poate aduce in inima cuiva o imensa bucurie...ce bine ar fi !!!

As vrea ca azi sa ninga,cu fulgi mari,sa fie orasul imbracat in zapada pufoasa,totul sa fie o feerie...totul sa fie rupt dintr-o poveste!!! si din povestea asta sa fac parte si eu...si tu,drag prieten...si sa-ti pot multumi de o mie de ori pentru gindurile tale ,pentru cuvintele tale...pentru trairile tale...pentru lacrimile tale!!!

Pentru mine e de ajuns darul pe care l-am primit deja ...PRIETENIA SI IUBIREA TA! DIN INIMA! (Sufletul se purifica prin iubire Divina si prin durere!)

LA MULTI ANI!

In ultimul timp aud in predicile preotilor parohiei noastre tot mai multe despre mame si copii. Daca imi este permis, as vrea sa deschid un subiect cu privire la cat de minunat e sa fii MAMA! Si despre responabilitatea noastra asupra formarii spirituale a copiilor nostri!

Am devenit mama in urma cu jumatate de an. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru minunat din viata mea! M-a schimbat pe plan personal, iar pe plan familial ne-a implinit! Devenind parinte am invatat sa iubesc lumea prin ochii de ingeras ai copilului meu, sa fiu ingaduitoare cu cei din jur, intelegatoare si mai rabdatoare! Nu vreau sa par lipsita de modestie,dar simt ca baiatul nostru mi-a "umplut" sufletul!

Inteleg a-mi face datoria spirituala fata de el aducandu-l duminicile si in sarbatori la Biserica, impartasindu-l si traind frumos in familie.

Un aspect asupra caruia as dori sa ma opresc ar fi urmatorul: lipsa locurilor, respectiv a scaunelor din Biserica. Si am sa ma explic! Nu vreau sa judec pe nimeni si sa nu fiu rau inteleasa! Cred ca daca mamele care vin duminica cu copii la impartasit, ar avea un loc unde sa stea jos cu copii, cred, ca ar participa la Sf. Liturghie. Eu personal stau cu David (copilul meu) la cor. Stiu ca nu e cea mai buna solutie, dar stand acolo pot lua parte la Slujba. Daca nu as avea acel loc nu as putea-o face, deoarece bebelusul este greu, si in brate mai mult de jumatate de ora nu rezist! De aceasta problema m-am lovit si cand am fost insarcinata! Am stat si in Biserica pana sa descoper locul de la cor. Dar neputand sa rezist, dupa cateva minute plecam acasa! Si ceea ce m-a dezamagit, la momentul acela a fost ca nimeni, nimeni nu se dadea 5 minute la o parte sa dea locul unei femei aflate in stare avansata de graviditate! Imi cer scuze daca am suparat pe cineva!