1. Căci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu
cel Preaînalt, care a întâmpinat pe Avraam, pe când se întorcea de la nimicirea
regilor şi l-a binecuvântat,
2. Căruia Avraam i-a dat şi zeciuială din toate, se tâlcuieşte mai
întâi: rege al dreptăţii, apoi şi rege al Salemului, adică rege al păcii,
3. Fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al
zilelor, nici sfârşit al vieţii, ci, asemănat fiind Fiului lui Dumnezeu,
el rămâne preot pururea.
4. Vedeţi, dar, cât de mare e acesta, căruia chiar patriarhul Avraam
i-a dat zeciuială din prada de război.
5. Şi cei dintre fiii lui Levi, care primesc preoţia, au poruncă după
lege, ca să ia zeciuială de la popor, adică de la fraţii lor, măcar că
şi aceştia au ieşit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-şi trage neamul din ei, a primit zeciuială
de la Avraam şi pe Avraam, care avea făgăduinţele, l-a binecuvântat.
7. Fără de nici o îndoială, cel mai mic ia binecuvântare de la cel
mai mare.
8. Şi aici iau zeciuială nişte oameni muritori, pe când dincolo, unul
care e dovedit că este viu.
9. Şi ca să spun aşa, prin Avraam, a dat zeciuială şi Levi, cel ce
lua zeciuială,
10. Fiindcă el era încă în coapsele lui Avraam, când l-a întâmpinat
Melchisedec.
11. Dacă deci desăvârşirea ar fi fost prin preoţia Leviţilor (căci
legea s-a dat poporului pe temeiul preoţiei lor), ce nevoie mai era să
se ridice un alt preot după rânduiala lui Melchisedec, şi să nu se zică
după rânduiala lui Aaron?
12. Iar dacă preoţia s-a schimbat urmează numaidecât şi schimbarea
Legii.
13. Căci Acela, despre Care se spun acestea, îşi ia obârşia dintr-o
altă seminţie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Ştiut fiind că Domnul nostru a răsărit din Iuda, iar despre seminţia
acestora, cu privire la preoţi, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru şi mai lămurit că, dacă se ridică un alt preot
după asemănarea lui Melchisedec,
16. El s-a făcut nu după legea unei porunci trupeşti, ci cu puterea
unei vieţi nepieritoare,
17. Căci se mărturiseşte: "Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui
Melchisedec".
18. Astfel, porunca dată întâi se desfiinţează, pentru neputinţa şi
nefolosul ei;
19. Căci Legea n-a desăvârşit nimic, iar în locul ei îşi face cale
o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci încă a fost la mijloc şi un jurământ, căci pe când aceia s-au
făcut preoţi fără de jurământ,
21. El S-a făcut cu jurământul Celui ce I-a grăit: "Juratu-S-a Domnul
şi nu Se va căi: Tu eşti Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec".
22. Cu aceasta, Iisus S-a făcut chezaşul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un şir de preoţi, fiindcă moartea îi împiedica
să dăinuiască.
24. Aici însă, Iisus, prin aceea că rămâne în veac, are o preoţie netrecătoare
(veşnică).
25. Pentru aceasta, şi poate să mântuiască desăvârşit pe cei ce se
apropie prin El de Dumnezeu, căci pururea e viu ca să mijlocească pentru
ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate,
fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
27. El nu are nevoie să aducă zilnic jertfe, ca arhiereii: întâi pentru
păcatele lor, apoi pentru ale poporului, căci El a făcut aceasta o dată
pentru totdeauna, aducându-Se jertfă pe Sine însuşi.
28. Căci Legea pune ca arhierei oameni care au slăbiciune, pe când
cuvântul jurământului, venit în urma Legii, pune pe Fiul, desăvârşit în
veacul veacului.