1. Şi intrând, trecea prin Ierihon.
2. Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor
şi era bogat.
3. Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru
că era mic de statură.
4. Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă,
căci pe acolo avea să treacă.
5. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către
el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
6. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
7. Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un
om păcătos.
8. Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea
mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc
împătrit.
9. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia,
căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
10. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
11. Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă
El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se
va arăta îndată.
12. Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată,
ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.
13. Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către
ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!
14. Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând:
Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
15. Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate
slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
16. Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece
mine.
17. Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost
credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi.
18. Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.
19. Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.
20. A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o
într-un ştergar,
21. Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus
şi seceri ce n-ai semănat.
22. Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană.
Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat;
23. Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu,
venind, l-aş fi luat cu dobândă.
24. Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o
celui ce are zece mine.
25. Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
26. Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi
ceea ce are i se va lua.
27. Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei,
aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.
28. Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
29. Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele
care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
30. Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi
găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi,
dezlegându-l, aduceţi-l.
31. Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice
aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
32. Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.
33. Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei:
De ce dezlegaţi mânzul?
34. Iar ei au răspuns: Pentru că are trebuinţă de el Domnul.
35. Şi i-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, l-au
ajutat pe Iisus să urce pe el.
36. Iar pe când mergea El, aşterneau hainele lor pe cale.
37. Şi apropiindu-se de poalele Muntelui Măslinilor, toată mulţimea
ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu, cu glas tare,
pentru toate minunile pe care le văzuse,
38. Zicând: Binecuvântat este Împăratul care vine întru numele Domnului!
Pace în cer şi slavă întru cei de sus.
39. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi
ucenicii.
40. Şi El, răspunzând, a zis: Zic vouă: Dacă vor tăcea aceştia, pietrele
vor striga.
41. Şi când S-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea, zicând:
42. Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea
ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi.
43. Căci vor veni zile peste tine, când duşmanii tăi vor săpa şanţ
în jurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile.
44. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine,
şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră pentru că nu ai cunoscut vremea
cercetării tale.
45. Şi intrând în templu, a început să scoată pe cei ce vindeau şi
cumpărau în el.
46. Zicându-le: Scris este: "Şi va fi casa Mea casă de rugăciune";
dar voi aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.
47. Şi era în fiecare zi în templu şi învăţa. Dar arhiereii şi cărturarii
şi fruntaşii poporului căutau să-L piardă.
48. Şi nu găseau ce să-I facă, căci tot poporul se ţinea după El, ascultându-L.