1. Şi după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia, au venit la
Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor.
2. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a
grăit din Scripturi,
3. Deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi
să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul,
Iisus.
4. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi
a lui Sila, şi mare mulţime de elini închinători la Dumnezeu şi dintre
femeile de frunte nu puţine.
5. Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni
de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui
Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului.
6. Dar, negăsindu-i, târau pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii
cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici;
7. Pe aceştia i-a găzduit Iason; şi toţi aceştia lucrează împotriva
poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Iisus.
8. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii, care auzeau acestea.
9. Şi luând chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.
10. Iar fraţii au trimis îndată, noaptea, la Bereea, pe Pavel şi pe
Sila care, ajungând acolo, au intrat în sinagoga iudeilor.
11. Şi aceştia erau mai buni la suflet decât cei din Tesalonic; ei
au primit cuvântul cu toată osârdia, în toate zilele, cercetând Scripturile,
dacă ele sunt aşa.
12. Au crezut mulţi dintre ei şi dintre femeile de cinste ale elinilor,
şi dintre bărbaţi nu puţini.
13. Şi când au aflat iudeii din Tesalonic că şi în Bereea s-a vestit
de către Pavel cuvântul lui Dumnezeu, au venit şi acolo, întărâtând şi
tulburând mulţimile.
14. Şi atunci îndată fraţii au trimis pe Pavel, ca să meargă spre mare;
iar Sila şi cu Timotei au rămas acolo în Bereea.
15. Iar cei ce însoţeau pe Pavel l-au dus până la Atena; şi luând ei
porunci către Sila şi Timotei, ca să vină la el cât mai curând, au plecat.
16. Iar în Atena, pe când Pavel îi aştepta, duhul lui se îndârjea în
el, văzând că cetatea este plină de idoli.
17. Deci discuta în sinagogă cu iudeii şi cu cei credincioşi, şi în
piaţă, în fiecare zi, cu cei ce erau de faţă.
18. Iar unii dintre filozofii epicurei şi stoici discutau cu el, şi
unii ziceau: Ce voieşte, oare, să ne spună acest semănător de cuvinte?
Iar alţii ziceau: Se pare că este vestitor de dumnezei străini, fiindcă
binevesteşte pe Iisus şi Învierea.
19. Şi luându-l cu ei, l-au dus în Areopag, zicând: Putem să cunoaştem
şi noi ce este această învăţătură nouă, grăită de tine?
20. Căci tu aduci la auzul nostru lucruri străine. Voim deci să ştim
ce vor să fie acestea.
21. Toţi atenienii şi străinii, care locuiau acolo, nu-şi petreceau
timpul decât spunând sau auzind ceva nou.
22. Şi Pavel, stând în mijlocul Areopagului, a zis: Bărbaţi atenieni,
în toate vă văd că sunteţi foarte evlavioşi.
23. Căci străbătând cetatea voastră şi privind locurile voastre de
închinare, am aflat şi un altar pe care era scris: "Dumnezeului necunoscut".
Deci pe Cel pe Care voi, necunoscându-L, Îl cinstiţi, pe Acesta Îl vestesc
eu vouă.
24. Dumnezeu, Care a făcut lumea şi toate cele ce sunt în ea, Acesta
fiind Domnul cerului şi al pământului, nu locuieşte în temple făcute de
mâini,
25. Nici nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi cum ar avea nevoie
de ceva, El dând tuturor viaţă şi suflare şi toate.
26. Şi a făcut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca să locuiască peste
toată faţa pământului, aşezând vremile cele de mai înainte rânduite şi
hotarele locuirii lor,
27. Ca ei să caute pe Dumnezeu, doar L-ar pipăi şi L-ar găsi, deşi
nu e departe de fiecare dintre noi.
28. Căci în El trăim şi ne mişcăm şi suntem, precum au zis şi unii
dintre poeţii voştri: căci ai Lui neam şi suntem.
29. Fiind deci neamul lui Dumnezeu, nu trebuie să socotim că dumnezeirea
este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite de meşteşugul
şi de iscusinţa omului.
30. Dar Dumnezeu, trecând cu vederea veacurile neştiinţei, vesteşte
acum oamenilor ca toţi de pretutindeni să se pocăiască,
31. Pentru că a hotărât o zi în care va să judece lumea întru dreptate,
prin Bărbatul pe care L-a rânduit, dăruind tuturor încredinţare, prin Învierea
Lui din morţi.
32. Şi auzind despre învierea morţilor, unii l-au luat în râs, iar
alţii i-au zis: Te vom asculta despre aceasta şi altădată.
33. Astfel Pavel a ieşit din mijlocul lor.
34. Iar unii bărbaţi, alipindu-se de el, au crezut, între care şi Dionisie
Areopagitul şi o femeie cu numele Damaris, şi alţii împreună cu ei.