1. De aceea, vă îndemn, eu cel întemniţat pentru Domnul, să umblaţi
cu vrednicie, după chemarea cu care aţi fost chemaţi,
2. Cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare, îngăduindu-vă
unii pe alţii în iubire,
3. Silindu-vă să păziţi unitatea Duhului, întru legătura păcii.
4. Este un trup şi un Duh, precum şi chemaţi aţi fost la o singură
nădejde a chemării voastre;
5. Este un Domn, o credinţă, un botez,
6. Un Dumnezeu şi Tatăl tuturor, Care este peste toate şi prin toate
şi întru toţi.
7. Iar fiecăruia dintre noi, i s-a dat harul după măsura darului lui
Hristos.
8. Pentru aceea zice: "Suindu-Se la înălţime, a robit robime şi a dat
daruri oamenilor".
9. Iar aceea că "S-a suit" - ce înseamnă decât că S-a pogorât în părţile
cele mai de jos ale pământului?
10. Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai presus de toate
cerurile, ca pe toate să le umple.
11. Şi el a dat pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti,
pe alţii păstori şi învăţători,
12. Spre desăvârşirea sfinţilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului
lui Hristos,
13. Până vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului
lui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii
lui Hristos.
14. Ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo
de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul
lor, spre uneltirea rătăcirii,
15. Ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate pentru El,
Care este capul - Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcătuit şi bine încheiat, prin toate legăturile
care îi dau tărie, îşi săvârşeşte creşterea, potrivit lucrării măsurate
fiecăruia din mădulare, şi se zideşte întru dragoste.
17. Aşadar, aceasta zic şi mărturisesc în Domnul, ca voi să nu mai
umblaţi de acum cum umblă neamurile, în deşertăciunea minţii lor,
18. Întunecaţi fiind la cuget, înstrăinaţi fiind de viaţa lui Dumnezeu,
din pricina necunoştinţei care este în ei, din pricina împietririi inimii
lor;
19. Aceştia petrec în nesimţire şi s-au dat pe sine desfrânării, săvârşind
cu nesaţ toate faptele necurăţiei.
20. Voi însă n-aţi învăţat aşa pe Hristos,
21. Dacă, într-adevăr, L-aţi ascultat şi aţi fost învăţaţi întru El,
aşa cum este adevărul întru Iisus;
22. Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voastră de mai înainte, de omul cel
vechi, care se strică prin poftele amăgitoare,
23. Şi să vă înnoiţi în duhul minţii voastre,
24. Şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru
dreptate şi în sfinţenia adevărului.
25. Pentru aceea, lepădând minciuna, grăiţi adevărul fiecare cu aproapele
său, căci unul altuia suntem mădulare.
26. Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră.
27. Nici nu daţi loc diavolului.
28. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând
cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie.
29. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este
bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă.
30. Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru Care aţi
fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.
31. Orice amărăciune şi supărare şi mânie şi izbucnire şi defăimare
să piară de la voi, împreună cu orice răutate.
32. Ci fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum
şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos.