1. Acestea vi le-am spus, ca să nu vă smintiţi.
2. Vă vor scoate pe voi din sinagogi; dar vine ceasul când tot cel
ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu.
3. Şi acestea le vor face, pentru că n-au cunoscut nici pe Tatăl, nici
pe Mine.
4. Iar acestea vi le-am spus, ca să vă aduceţi aminte de ele, când
va veni ceasul lor, că Eu vi le-am spus. Şi acestea nu vi le-am spus de
la început, fiindcă eram cu voi.
5. Dar acum Mă duc la Cel ce M-a trimis şi nimeni dintre voi nu întreabă:
Unde Te duci?
6. Ci, fiindcă v-am spus acestea, întristarea a umplut inima voastră.
7. Dar Eu vă spun adevărul: Vă este de folos ca să mă duc Eu. Căci
dacă nu Mă voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar dacă Mă voi duce,
Îl voi trimite la voi.
8. Şi El, venind, va vădi lumea de păcat şi de dreptate şi de judecată.
9. De păcat, pentru că ei nu cred în Mine;
10. De dreptate, pentru că Mă duc la Tatăl Meu şi nu Mă veţi mai vedea;
11. Şi de judecată, pentru că stăpânitorul acestei lumi a fost judecat.
12. Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi.
13. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot
adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci toate câte va auzi va vorbi şi
cele viitoare vă va vesti.
14. Acela Mă va slăvi, pentru că din al Meu va lua şi vă va vesti.
15. Toate câte are Tatăl ale Mele sunt; de aceea am zis că din al Meu
ia şi vă vesteşte vouă.
16. Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi vedea,
pentru că Eu Mă duc la Tatăl.
17. Deci unii dintre ucenicii Lui ziceau între ei: Ce este aceasta
ce ne spune: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea, şi iarăşi puţin şi Mă veţi
vedea, şi că Mă duc la Tatăl?
18. Deci ziceau: Ce este aceasta ce zice: Puţin? Nu ştim ce zice.
19. Şi a cunoscut Iisus că voiau să-L întrebe şi le-a zis: Despre aceasta
vă întrebaţi între voi, că am zis: Puţin şi nu Mă veţi mai vedea şi iarăşi
puţin şi Mă veţi vedea?
20. Adevărat, adevărat zic vouă că voi veţi plânge şi vă veţi tângui,
iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se
va preface în bucurie.
21. Femeia, când e să nască, se întristează, fiindcă a sosit ceasul
ei; dar după ce a născut copilul, nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru
bucuria că s-a născut om în lume.
22. Deci şi voi acum sunteţi trişti, dar iarăşi vă voi vedea şi se
va bucura inima voastră şi bucuria voastră nimeni nu o va lua de la voi.
23. Şi în ziua aceea nu Mă veţi întreba nimic. Adevărat, adevărat zic
vouă: Orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu El vă va da.
24. Până acum n-aţi cerut nimic în numele Meu; cereţi şi veţi primi,
ca bucuria voastră să fie deplină.
25. Acestea vi le-am spus în pilde, dar vine ceasul când nu vă voi
mai vorbi în pilde, ci pe faţă vă voi vesti despre Tatăl.
26. În ziua aceea veţi cere în numele Meu; şi nu vă zic că voi ruga
pe Tatăl pentru voi,
27. Căci Însuşi Tatăl vă iubeşte pe voi, fiindcă voi M-aţi iubit pe
Mine şi aţi crezut că de la Dumnezeu am ieşit.
28. Ieşit-am de la Tatăl şi am venit în lume; iarăşi las lumea şi Mă
duc la Tatăl.
29. Au zis ucenicii Săi: Iată acum vorbeşti pe faţă şi nu spui nici
o pildă.
30. Acum ştim că Tu ştii toate şi nu ai nevoie ca să Te întrebe cineva.
De aceea credem că ai ieşit de la Dumnezeu.
31. Iisus le-a răspuns: Acum credeţi?
32. Iată vine ceasul, şi a şi venit, ca să vă risipiţi fiecare la ale
sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur, pentru că Tatăl
este cu Mine.
33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri
veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea.