1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voinţa lui Dumnezeu, şi
Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, împreună cu
toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Iisus
Hristos.
3. Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos,
Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea,
4. Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, ca să putem să mângâiem
şi noi pe cei care se află în tot necazul, prin mângâierea cu care noi
înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu.
5. Că precum prisosesc pătimirile lui Hristos întru noi, aşa prisoseşte
prin Hristos şi mângâierea noastră.
6. Deci fie că suntem strâmtoraţi, este pentru a voastră mângâiere
şi mântuire, fie că suntem mângâiaţi, este pentru a voastră mângâiere,
care vă dă putere să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care le
suferim şi noi.
7. Şi nădejdea noastră este tare pentru voi, ştiind că precum sunteţi
părtaşi suferinţelor, aşa şi mângâierii.
8. Căci nu voim, fraţilor, ca voi să nu ştiţi de necazul nostru, care
ni s-a făcut în Asia, că peste măsură, peste puteri, am fost îngreuiaţi,
încât nu mai nădăjduiam să mai scăpăm cu viaţă.
9. Ci noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osândiţi la moarte, ca să
nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu, Cel ce înviază pe cei morţi,
10. Care ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi ne izbăveşte
şi în Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi,
11. Ajutându-ne şi voi cu rugăciunea pentru noi, aşa încât darul acesta
făcut nouă, prin rugăciunea multora, să ne fie prilej de mulţumire adusă
de către mulţi, pentru noi.
12. Căci lauda noastră aceasta este: mărturia conştiinţei noastre că
am umblat în lume, şi mai ales la voi, în sfinţenie şi în curăţie dumnezeiască,
nu în înţelepciune trupească, ci în harul lui Dumnezeu.
13. Căci nu vă scriem vouă altele decât cele ce citiţi şi înţelegeţi.
Şi am nădejde că până în sfârşit veţi înţelege;
14. După cum ne-aţi şi înţeles în parte, - că noi suntem lauda voastră,
precum şi voi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu această încredinţare voiam să vin întâi la voi, ca să aveţi
bucurie a doua oară,
16. Şi să trec pe la voi în Macedonia şi din Macedonia iarăşi să vin
la voi şi să fiu petrecut de voi în Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu uşurinţă? Sau cele ce
hotărăsc, le hotărăsc trupeşte ca la mine da, da să fie şi nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi
da şi nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovăduit vouă - prin noi,
prin mine, prin Silvan şi prin Timotei - nu a fost da şi nu, ci da a fost
în El.
20. Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu, în El, sunt da; şi prin El,
amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi
ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului, în inimile
noastre.
23. Şi eu chem pe Dumnezeu mărturie asupra sufletului meu, că din cruţare
pentru voi n-am venit încă la Corint.
24. Nu că doar avem stăpânire peste credinţa voastră, dar suntem împreună-lucrători
ai bucuriei voastre; căci staţi tari în credinţă.