1.
1. Iar Saul, suflând încă ameninţare şi ucidere împotriva ucenicilor
Domnului, a mers la arhiereu,
2. Şi a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc ca, dacă
va afla acolo pe vreunii, atât bărbaţi, cât şi femei, că merg pe calea
aceasta, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
3. Dar pe când călătorea el şi se apropia de Damasc, o lumină din cer,
ca de fulger, l-a învăluit deodată.
4. Şi, căzând la pământ, a auzit un glas, zicându-i: Saule, Saule,
de ce Mă prigoneşti?
5. Iar el a zis: Cine eşti, Doamne? Şi Domnul a zis: Eu sunt Iisus,
pe Care tu Îl prigoneşti. Greu îţi este să izbeşti cu piciorul în ţepuşă.
6. Şi el, tremurând şi înspăimântat fiind, a zis: Doamne, ce voieşti
să fac? Iar Domnul i-a zis: Ridică-te, intră în cetate şi ţi se va spune
ce trebuie să faci.
7. Iar bărbaţii, care erau cu el pe cale, stăteau înmărmuriţi, auzind
glasul, dar nevăzând pe nimeni.
8. Şi s-a ridicat Saul de la pământ, dar, deşi avea ochii deschişi,
nu vedea nimic. Şi luându-l de mână, l-au dus în Damasc.
9. Şi trei zile a fost fără vedere; şi n-a mâncat, nici n-a băut.
10. Şi era în Damasc un ucenic, anume Anania, şi Domnul i-a zis în
vedenie: Anania! Iar el a zis: Iată-mă, Doamne;
11. Şi Domnul a zis către el: Sculându-te, mergi pe uliţa care se cheamă
Uliţa Dreaptă şi caută în casa lui Iuda, pe un om din Tars, cu numele Saul;
că, iată, se roagă.
12. Şi a văzut în vedenie pe un bărbat, anume Anania, intrând la el
şi punându-şi mâinile peste el, ca să vadă iarăşi.
13. Şi a răspuns Anania: Doamne, despre bărbatul acesta am auzit de
la mulţi câte rele a făcut sfinţilor Tăi în Ierusalim.
14. Şi aici are putere de la arhierei să lege pe toţi care cheamă numele
Tău.
15. Şi a zis Domnul către el: Mergi, fiindcă acesta Îmi este vas ales,
ca să poarte numele Meu înaintea neamurilor şi a regilor şi a fiilor lui
Israel;
16. Căci Eu îi voi arăta câte trebuie să pătimească el pentru numele
Meu.
17. Şi a mers Anania şi a intrat în casă şi, punându-şi mâinile pe
el, a zis: Frate Saul, Domnul Iisus, Cel ce ţi S-a arătat pe calea pe care
tu veneai, m-a trimis ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duh Sfânt.
18. Şi îndată au căzut de pe ochii lui ca nişte solzi; şi a văzut iarăşi
şi, sculându-se, a fost botezat.
19. Şi luând mâncare, s-a întărit. Şi a stat cu ucenicii din Damasc
câteva zile.
20. Apoi propovăduia în sinagogi pe Iisus, că Acesta este Fiul lui
Dumnezeu.
21. Şi se mirau toţi care îl auzeau şi ziceau: Nu este, oare, acesta
cel care prigonea în Ierusalim pe cei ce cheamă acest nume şi a venit aici
pentru aceea ca să-i ducă pe ei legaţi la arhierei?
22. Şi Saul se întărea mai mult şi tulbura pe iudeii care locuiau în
Damasc, dovedind că Acesta este Hristos.
23. Şi după ce au trecut destule zile, iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
24. Şi s-a făcut cunoscut lui Saul vicleşugul lor. Şi ei păzeau porţile
şi ziua şi noaptea, ca să-l ucidă.
25. Şi luându-l ucenicii lui noaptea, l-au coborât peste zid, lăsându-l
jos într-un coş.
26. Şi venind la Ierusalim, Saul încerca să se alipească de ucenici;
şi toţi se temeau de el, necrezând că este ucenic.
27. Iar Barnaba, luându-l pe el, l-a dus la apostoli şi le-a istorisit
cum a văzut pe cale pe Domnul şi că El i-a vorbit lui şi cum a propovăduit
la Damasc, cu îndrăzneală în numele lui Iisus.
28. Şi era cu ei intrând şi ieşind în Ierusalim şi propovăduia cu îndrăzneală
în numele Domnului.
29. Şi vorbea şi se sfădea cu eleniştii, iar ei căutau să-l ucidă.
30. Dar fraţii, aflând aceasta, l-au dus pe Saul la Cezareea şi de
acolo l-au trimis la Tars.
31. Deci Biserica, în toată Iudeea şi Galileea şi Samaria, avea pace,
zidindu-se şi umblând în frica de Domnul, şi sporea prin mângâierea Duhului
Sfânt.
32. Şi trecând Petru pe la toţi, a coborât şi la sfinţii care locuiau
în Lida.
33. Şi acolo a găsit pe un om, anume Enea, care de opt ani zăcea în
pat, fiindcă era paralitic.
34. Şi Petru i-a zis: Enea, te vindecă Iisus Hristos. Ridică-te şi
strânge-ţi patul. Şi îndată s-a ridicat.
35. Şi l-au văzut toţi cei ce locuiau în Lida şi în Saron, care s-au
şi întors la Domnul.
36. Iar în Iope era o uceniţă, cu numele Tavita, care, tâlcuindu-se,
se zice Căprioară. Aceasta era plină de fapte bune şi de milosteniile pe
care le făcea.
37. Şi în zilele acelea ea s-a îmbolnăvit şi a murit. Şi, scăldând-o,
au pus-o în camera de sus.
38. Şi fiind aproape Lida de Iope, ucenicii, auzind că Petru este în
Lida, au trimis pe doi bărbaţi la el, rugându-l: Nu pregeta să vii până
la noi.
39. Şi Petru, sculându-se, a venit cu ei. Când a sosit, l-au dus în
camera de sus şi l-au înconjurat toate văduvele, plângând şi arătând cămăşile
şi hainele câte le făcea Căprioara, pe când era cu ele.
40. Şi Petru, scoţând afară pe toţi, a îngenunchiat şi s-a rugat şi,
întorcându-se către trup, a zis: Tavita scoală-te! Iar ea şi-a deschis
ochii şi, văzând pe Petru, a şezut.
41. Şi dându-i mâna, Petru a ridicat-o şi, chemând pe sfinţi şi pe
văduve, le-a dat-o vie.
42. Şi s-a făcut cunoscută aceasta în întreaga Iope şi mulţi au crezut
în Domnul.
43. Şi el a rămas în Iope multe zile, la un oarecare Simon, tăbăcar.