1. Sfatul lui Gamaliel.
1. Iar un om, anume Anania, cu Safira, femeia lui, şi-a vândut ţarina.
2. Şi a dosit din preţ, ştiind şi femeia lui, şi aducând o parte, a
pus-o la picioarele apostolilor.
3. Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să minţi
tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?
4. Oare, păstrând-o, nu-ţi rămânea ţie, şi vândută nu era în stăpânirea
ta? Pentru ce ai pus în inima ta lucrul acesta? N-ai minţit oamenilor,
ci lui Dumnezeu.
5. Iar Anania, auzind aceste cuvinte, a căzut şi a murit. Şi frică
mare i-a cuprins pe toţi care au auzit.
6. Şi sculându-se cei mai tineri, l-au înfăşurat şi, scoţându-l afară,
l-au îngropat.
7. După un răstimp, ca de trei ceasuri, a intrat şi femeia lui, neştiind
ce se întâmplase.
8. Iar Petru a zis către ea: Spune-mi dacă aţi vândut ţarina cu atât?
Iar ea a zis: Da, cu atât.
9. Iar Petru a zis către ea: De ce v-aţi învoit voi să ispitiţi Duhul
Domnului? Iată picioarele celor ce au îngropat pe bărbatul tău sunt la
uşă şi te vor scoate afară şi pe tine.
10. Şi ea a căzut îndată la picioarele lui Petru şi a murit. Şi intrând
tinerii, au găsit-o moartă şi, scoţând-o afară, au îngropat-o lângă bărbatul
ei.
11. Şi frică mare a cuprins toată Biserica şi pe toţi care au auzit
acestea.
12. Iar prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în
popor, şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon.
13. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar
poporul îi lăuda.
14. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime
de bărbaţi şi de femei,
15. Încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi
pe tărgi, ca venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre
ei.
16. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului,
aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau.
17. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el - cei din eresul
saducheilor - s-au umplut de pizmă.
18. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au băgat în temniţa obştească.
19. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei
şi, scoţându-i, le-a zis:
20. Mergeţi şi, stând, grăiţi poporului în templu toate cuvintele vieţii
acesteia.
21. Şi, auzind, au intrat de dimineaţă în templu şi învăţau. Dar venind
arhiereul şi cei împreună cu el, au adunat sinedriul şi tot sfatul bătrânilor
fiilor lui Israel şi au trimis la temniţă să-i aducă pe apostoli.
22. Dar, ducându-se, slugile nu i-au găsit în temniţă şi, întorcându-se,
au vestit,
23. Zicând: Temniţa am găsit-o încuiată în toată siguranţa şi pe paznici
stând la uşi, dar când am descuiat, înăuntru n-am găsit pe nimeni.
24. Când au auzit aceste cuvinte, căpetenia pazei templului şi arhiereii
erau nedumeriţi cu privire la ei, ce-ar putea să fie aceasta.
25. Dar venind cineva, le-a dat de veste: Iată, bărbaţii pe care i-aţi
pus în temniţă sunt în templu, stând şi învăţând poporul.
26. Atunci, ducându-se, căpetenia pazei templului împreună cu slujitorii
i-au adus dar nu cu sila, că se temeau de popor să nu-i omoare cu pietre.
27. Şi, aducându-i, i-au pus în faţa sinedriului. Iar arhiereul i-a
întrebat,
28. Zicând: Au nu v-am poruncit vouă cu poruncă să nu mai învăţaţi
în numele acesta? Şi iată aţi umplut Ierusalimul cu învăţătura voastră
şi voiţi să aduceţi asupra noastră sângele Acestui Om!
29. Iar Petru şi apostolii, răspunzând, au zis: Trebuie să ascultăm
pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni.
30. Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Iisus, pe Care voi L-aţi
omorât, spânzurându-L pe lemn.
31. Pe Acesta, Dumnezeu, prin dreapta Sa, L-a înălţat Stăpânitor şi
Mântuitor, ca să dea lui Israel pocăinţă şi iertarea păcatelor.
32. Şi suntem martori ai acestor cuvinte noi şi Duhul Sfânt, pe Care
Dumnezeu L-a dat celor ce Îl ascultă.
33. Iar ei, auzind, se mâniau foarte şi se sfătuiau să-i omoare.
34. Şi ridicându-se în sinedriu un fariseu, anume Gamaliel, învăţător
de Lege, cinstit de tot poporul, a poruncit să-i scoată pe oameni afară
puţin,
35. Şi a zis către ei: Bărbaţi israeliţi, luaţi aminte la voi, ce aveţi
să faceţi cu aceşti oameni.
36. Că înainte de zilele acestea s-a ridicat Teudas, zicând că el este
cineva, căruia i s-au alăturat un număr de bărbaţi ca la patru sute, care
a fost ucis şi toţi câţi l-au ascultat au fost risipiţi şi nimiciţi.
37. După aceasta s-a ridicat Iuda Galileianul, în vremea numărătorii,
şi a atras popor mult după el; şi acela a pierit şi toţi câţi au ascultat
de el au fost împrăştiaţi.
38. Şi acum zic vouă: Feriţi-vă de oamenii aceştia şi lăsaţi-i, căci
dacă această hotărâre sau lucrul acesta este de la oameni, se va nimici;
39. Iar dacă este de la Dumnezeu, nu veţi putea să-i nimiciţi, ca nu
cumva să vă aflaţi şi luptători împotriva lui Dumnezeu.
40. Şi l-au ascultat pe el; şi chemând pe apostoli şi bătându-i, le-au
poruncit să nu mai vorbească în numele lui Iisus, şi le-au dat drumul.
41. Iar ei au plecat din faţa sinedriului, bucurându-se că s-au învrednicit,
pentru numele Lui, să sufere ocară.
42. Şi toată ziua, în templu şi prin case, nu încetau să înveţe şi
să binevestească pe Hristos Iisus.