1. Tot sufletul să se supună înaltelor stăpâniri, căci nu este stăpânire
decât de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt rânduite.
2. Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împotriveşte
rânduielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se împotrivesc îşi vor lua osândă.
3. Căci dregătorii nu sunt frică pentru fapta bună, ci pentru cea rea.
Voieşti, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă
de la ea.
4. Căci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tău. Iar dacă
faci rău, teme-te; căci nu în zadar poartă sabia; pentru că ea este slujitoare
a lui Dumnezeu şi răzbunătoare a mâniei Lui, asupra celui ce săvârşeşte
răul.
5. De aceea este nevoie să vă supuneţi, nu numai pentru mânie, ci şi
pentru conştiinţă.
6. Că pentru aceasta plătiţi şi dări. Căci (dregătorii) sunt slujitorii
lui Dumnezeu, stăruind în această slujire neîncetat.
7. Daţi deci tuturor cele ce sunteţi datori: celui cu darea, darea;
celui cu vama, vamă; celui cu teama, teamă; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimănui cu nimic nu fiţi datori, decât cu iubirea unuia faţă de
altul; că cel care iubeşte pe aproapele a împlinit legea.
9. Pentru că (poruncile): Să nu săvârşeşti adulter; să nu ucizi; să
nu furi; să nu mărturiseşti strâmb; să nu pofteşti... şi orice altă poruncă
ar mai fi se cuprind în acest cuvânt: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe
tine însuţi.
10. Iubirea nu face rău aproapelui; iubirea este deci împlinirea legii.
11. Şi aceasta, fiindcă ştiţi în ce timp ne găsim, căci este chiar
ceasul să vă treziţi din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de
noi, decât atunci când am crezut.
12. Noaptea e pe sfârşite; ziua este aproape. Să lepădăm dar lucrurile
întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13. Să umblăm cuviincios, ca ziua: nu în ospeţe şi în beţii, nu în
desfrânări şi în fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă;
14. Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos şi grija de trup să nu
o faceţi spre pofte.