1. Şi a zis arhiereul: Adevărate sunt acestea?
2. Iar el a zis: Bărbaţi fraţi şi părinţi, ascultaţi! Dumnezeul slavei
S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, mai înainte
de a locui în Haran,
3. Şi a zis către el: Ieşi din pământul tău şi din rudenia ta şi vino
în pământul pe care ţi-l voi arăta.
4. Atunci, ieşind din pământul caldeilor, a locuit în Haran. Iar de
acolo, după moartea tatălui său, l-a strămutat în această ţară, în care
locuiţi voi acum,
5. Şi nu i-a dat moştenire în ea nici o palmă de pământ, ci i-a făgăduit
că i-o va da lui spre stăpânire şi urmaşilor lui după el, neavând el copil.
6. Şi Dumnezeu a vorbit astfel: "Urmaşii lui vor fi străini în pământ
străin, şi acolo îi vor robi şi-i vor asupri patru sute de ani.
7. Şi pe poporul la care vor fi robi, Eu îl voi judeca - a zis Dumnezeu
- iar după acestea vor ieşi şi-Mi vor sluji Mie în locul acesta".
8. Şi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi aşa a născut pe Isaac
şi l-a tăiat împrejur a opta zi; şi Isaac a născut pe Iacov şi Iacov pe
cei doisprezece patriarhi.
9. Şi patriarhii, pizmuind pe Iosif, l-au vândut în Egipt; dar Dumnezeu
era cu el,
10. Şi l-a scos din toate necazurile lui şi i-a dat har şi înţelepciune
înaintea lui Faraon, regele Egiptului, iar acesta l-a pus mai mare peste
Egipt şi peste toată casa lui.
11. Şi a venit foamete peste tot Egiptul şi peste Canaan, şi strâmtorare
mare, şi părinţii noştri nu mai găseau hrană.
12. Şi Iacov, auzind că este grâu în Egipt, a trimis pe părinţii noştri
întâia oară.
13. Iar a doua oară Iosif s-a făcut cunoscut fraţilor săi şi Faraon
a aflat neamul lui Iosif.
14. Şi Iosif, trimiţând, a chemat pe Iacov, tatăl său, şi toată rudenia
sa, cu şaptezeci şi cinci de suflete.
15. Şi Iacov s-a coborât în Egipt; şi a murit şi el şi părinţii noştri;
16. Şi au fost strămutaţi la Sichem şi au fost puşi în mormântul pe
care Avraam l-a cumpărat cu preţ de argint, de la fiii lui Emor, în Sichem;
17. Dar cum se apropia vremea făgăduinţei pentru care s-a jurat Dumnezeu
lui Avraam, a crescut poporul şi s-a înmulţit în Egipt,
18. Până când s-a ridicat peste Egipt alt rege, care nu ştia de Iosif.
19. Acesta, purtându-se ca un viclean cu neamul nostru, a asuprit pe
părinţii noştri să-şi lepede pruncii lor, ca să nu mai trăiască.
20. În vremea aceea s-a născut Moise şi era plăcut lui Dumnezeu. Şi
trei luni a fost hrănit în casa tatălui său.
21. Şi fiind lepădat, l-a luat fiica lui Faraon şi l-a crescut ca pe
un fiu al ei.
22. Şi a fost învăţat Moise în toată înţelepciunea egiptenilor şi era
puternic în cuvintele şi în faptele lui.
23. Iar când a împlinit patruzeci de ani, şi-a pus în gând să cerceteze
pe fraţii săi, fiii lui Israel.
24. Şi văzând pe unul dintre ei că suferă strâmbătate, l-a apărat şi,
omorând pe egiptean, a răzbunat pe cel asuprit.
25. Şi el credea că fraţii săi vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui,
le dăruieşte izbăvire, dar ei n-au înţeles.
26. Şi a doua zi s-a arătat unora care se băteau şi i-a îndemnat la
pace, zicând: Bărbaţilor, sunteţi fraţi. De ce vă faceţi rău unul altuia?
27. Dar cel ce asuprea pe aproapele l-a îmbrâncit, zicând: Cine te-a
pus pe tine domn şi judecător peste noi?
28. Nu cumva vrei să mă omori, cum ai omorât ieri pe egiptean?
29. La acest cuvânt, Moise a fugit şi a trăit ca străin în ţara Madian,
unde a născut doi fii.
30. Şi după ce s-au împlinit patruzeci de ani, îngerul Domnului i s-a
arătat în pustiul Muntelui Sinai, în flacăra focului unui rug.
31. Iar Moise, văzând, s-a minunat de vedenie, dar când s-a apropiat
ca să ia seama mai bine, a fost glasul Domnului către el:
32. "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul
lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov". Şi Moise, tremurând, nu îndrăznea să
privească;
33. Iar Domnul i-a zis: "Dezleagă încălţămintea picioarelor tale, căci
locul pe care stai este pământ sfânt.
34. Privind, am văzut asuprirea poporului Meu în Egipt şi suspinul
lor l-am auzit şi M-am pogorât ca să-i scot. Şi acum vino, să te trimit
în Egipt".
35. Pe Moise acesta de care s-au lepădat, zicând: Cine te-a pus pe
tine domn şi judecător?, pe acesta l-a trimis Dumnezeu domn şi răscumpărător,
prin mâna îngerului care i se arătase lui în rug.
36. Acesta i-a scos afară, făcând minuni şi semne în ţara Egiptului
şi în Marea Roşie şi în pustie, timp de patruzeci de ani.
37. Acesta este Moise cel ce a zis fiilor lui Israel: "Prooroc ca mine
vă va ridica Dumnezeu din fraţii voştri; pe EL să-L ascultaţi".
38. Acesta este cel ce a fost la adunarea în pustie, cu îngerul care
i-a vorbit pe Muntele Sinai şi cu părinţii noştri, primind cuvinte de viaţă
ca să ni le dea nouă.
39. De acesta n-au voit să asculte părinţii noştri, ci l-au lepădat
şi inimile lor s-au întors către Egipt,
40. Zicând lui Aaron: "Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră;
căci acestui Moise, care ne-a scos din ţara Egiptului, nu ştim ce i s-a
întâmplat".
41. Şi au făcut, în zilele acelea, un viţel şi au adus idolului jertfă
şi se veseleau de lucrurile mâinilor lor.
42. Şi S-a întors Dumnezeu şi i-a dat pe ei să slujească oştirii cerului,
precum este scris în cartea proorocilor: "Adus-aţi voi Mie, casă a lui
Israel, timp de patruzeci de ani, în pustie, junghieri şi jertfe?
43. Şi aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului vostru Remfan,
chipurile pe care le-aţi făcut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea vă
voi strămuta dincolo de Babilon".
44. Părinţii noştri aveau în pustie cortul mărturiei, precum orânduise
Cel ce a vorbit cu Moise, ca să-l facă după chipul pe care îl văzuse;
45. Şi pe acesta primindu-l, părinţii noştri l-au adus cu Iosua în
ţara stăpânită de neamuri, pe care Dumnezeu le-a izgonit din faţa părinţilor
noştri, până în zilele lui David,
46. Care a aflat har înaintea lui Dumnezeu şi a cerut să găsească un
locaş pentru Dumnezeul lui Iacov.
47. Iar Solomon I-a zidit Lui casă,
48. Dar Cel Preaînalt nu locuieşte în temple făcute de mâini, precum
zice proorocul:
49. "Cerul este tronul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele. Ce
casă Îmi veţi zidi Mie? - zice Domnul - sau care este locul odihnei Mele?
50. Nu mâna Mea a făcut toate acestea?"
51. Voi cei tari în cerbice şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi,
voi pururea staţi împotriva Duhului Sfânt, precum Şi părinţii voştri, aşa
şi voi!
52. Pe care dintre prooroci nu l-au prigonit părinţii voştri? Şi au
ucis pe cei ce au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept, ai Cărui vânzători
şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum,
53. Voi, care aţi primit Legea întru rânduieli de îngeri şi n-aţi păzit-o!
54. Iar ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor şi scrâşneau
din dinţi împotriva lui.
55. Iar Ştefan, fiind plin de Duh Sfânt şi privind la cer, a văzut
slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu.
56. Şi a zis: Iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a
dreapta lui Dumnezeu!
57. Iar ei, strigând cu glas mare, şi-au astupat urechile şi au năvălit
asupra lui.
58. Şi scoţându-l afară din cetate, îl băteau cu pietre. Iar martorii
şi-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul.
59. Şi îl băteau cu pietre pe Ştefan, care se ruga şi zicea: Doamne,
Iisuse, primeşte duhul meu!
60. Şi, îngenunchind, a strigat cu glas mare: Doamne, nu le socoti
lor păcatul acesta! Şi zicând acestea, a murit.