1. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de
toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui
Dumnezeu.
2. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am
vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteţi
în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim.
4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi!
Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici
o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi
cu venirea lui Tit.
7. Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost
mângâiat la voi, vestindu-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna
voastră pentru mine, ca eu mai mult să mă bucur.
8. Că, chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău, deşi
îmi părea rău; căci văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp,
v-a întristat.
9. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi
întristat spre pocăinţă. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi
întru nimic păgubiţi de către noi.
10. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire,
fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte.
11. Că iată, însăşi aceasta, că v-aţi întristat după Dumnezeu, câtă
sârguinţă v-a adus, ba încă şi dezvinovăţire şi mâhnire şi teamă şi dorinţă
şi râvnă şi ispăşire! Întru totul aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi
în acest lucru.
12. Deci, deşi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptăţit,
nici din cauza celui ce a fost nedreptăţit, ci ca să ne învedereze la voi
sârguinţa voastră pentru noi, înaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea, ne-am mângâiat; dar pe lângă mângâierea noastră, ne-am
bucurat peste măsură mai ales de bucuria lui Tit, căci duhul lui s-a liniştit
din partea voastră a tuturor.
14. Căci dacă m-am lăudat înaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost
dat de ruşine; ci precum toate vi le-am grăit întru adevăr, aşa şi lauda
noastră pentru Tit s-a făcut adevăr.
15. Şi inima lui este şi mai mult la voi, aducându-şi aminte de ascultarea
voastră a tuturor, cum l-aţi primit cu frică şi cu cutremur.
16. Mă bucur că în toate pot să mă încred în voi.