A crede şi a-ţi mărturisi credinţa

"Care pentru noi oamenii si pentru a noastră
mântuire S-a Întrupat de la Duhul Sfânt şi
din Fecioara Maria." (Simbolul credinţei)

Acel "Da" al Sfintei Fecioare Maria spus către Arhanghelul Gavriil în cetatea Nazaret a fost rostit de fapt către Dumnezeu în numele nostru al tuturor. Încuviinţarea Sfintei Fecioare ("Fie mie după cuvântul tău", Luca 1, 38) faţă de ceea ce Dumnezeu a voit, având martor pe sfântul înger a făcut din ea, "Maica Domnului", (Luca 1, 43), "Născătoare de Dumnezeu", "Preasfânta" şi chezaşa mântuirii noastre. A fost un cuvânt de aprobare dat de către om lui Dumnezeu, nu doar pentru ea, ci pentru toată omenirea. A fost un cuvânt de smerenie al unei Fecioare curate către Dumnezeu Cel Atotcurat şi Sfânt. A fost un cuvânt omenesc care a străpuns cerurile; cuvântul pe care Dumnezeu îl aştepta de la noi de veacuri . A fost un cuvânt de răspuns la chemarea lui Dumnezeu.

Din toate acestea se observă, pe de o parte, măreţia lui Dumnezeu, atotputernicia Lui, credincioşia Lui faţă de noi, iar pe de altă parte, răsare în lume chipul Maicii Domnului, al Mamei lui Dumnezeu pe pamânt.

Sfintele Evanghelii o arată pe Fecioara Maria ca Maică a Fiului lui Dumnezeu. Întrega copilărie şi tinereţe a Mântuitorului nostru Iisus Hristos a fost lângă Maica Sa (Luca 1 si 2). Atunci când Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Arhanghel Gavriil iar ea a spus "Fie mie…", umanitatea întreagă a fost cuprinsă în acest răspuns. Răspunsul ei îşi are izvorul în răspunsul Cuvântului Celui Veşnic către Părintele Ceresc. Cuvântul lui Dumnezeu, Fiul Cel veşnic şi împreună cu Tatăl, a fost Cel dintâi care a primit a se face Om.Răspunsul afirmativ al Maicii Domnului la Întruparea Fiului lui Dumnezeu vine aşadar ca iubire-răspuns la Iubirea lui Dumnezeu pentru noi. De aceea Biserica face în rugăciunile sale din răspunsul Fecioarei Maria răspunsul oamenilor în faţa lui Dumnezeu: "Să ne fie după cuvântul Tău, Doamne"!


"Împărăteasa mea cea prea bună şi nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, primitoarea săracilor, ajutatoarea mâhniţilor, bucuria necăjiţilor, vezi-mi nevoia, vezi-mi necazul; ajută-mi ca unui neputincios, hrăneşte-mă ca pe un străin. Necazul meu îl ştii, deci îl dezleagă precum vrei. Că n-am ajutor afară de tine, nici altă folositoare grabnică, nici altă mângâietoare bună, fără numai pe tine, Maica lui Dumnezeu, că să mă păzeşti şi să mă acoperi în vecii vecilor. Amin"

Pr. Lect. drd. Adrian Dinu