Educaţie şi moralitate la televiziune

(AP), (12), (16)...

…le cunosc toţi consumatorii de televiziune . Sunt simbolurile prin care ni se atrage atenţia că ceea ce urmează să se difuzeze poate cuprinde imagini, expresii, sau comportamente imorale. Pentru a da o şi mai mare importanţă acestui avertisment , o voce gravă ne atrage atenţia : „Acest program poate fi urmărit de minori sub 12 ani numai cu acordul părinţilor" sau „Acest program este interzis minorilor sub 12 /16 ani întrucât poate cuprinde comportamente dăunătoare" după care este înşiruită o listă preventivă de imoralităţi ce se vor regăsi pe micul ecran.

Acesta este modul în care Consiliul Naţional al Audio - Vizualului înţelege să protejeze naţiunea, mai ales pe copii de efectele pe termen lung ale consumului de imagini violente şi expresii vulgare, de expuneri ale nudităţii fizice şi ale nulităţii valorice , ale păcatului…..

Odată avertizaţi asupra celor ce vor fi difuzate, responsabilitatea cade pe umerii celui ce urmăreşte filmul sau emisiunea. Numai că nu întotdeauna părinţii sunt de faţă pentru a le da acordul minorilor sub 12 ani să se uite la televizor şi nu neapărat un minor are atâta discernământ sau voinţă pentru a-şi stăpâni curiozitatea de a vedea un film care îi este interzis.

În plus, oare este vârsta de 12 sau 16 ani un reper adevărat? Pe adulţi chiar nu îi influienţează negativ ceea ce văd pe ecran? Se ştie doar ce mare putere de manipulare a opiniei publice posedă televiziunea. Evoluţia moralităţii întregii societăţi în ultimul deceniu este grăitoare în acest sens. Adoptarea relelor deprinderi este uşoară. Câştigarea virtuţii este însă cu adevărat dificilă. Acest lucru ni-l spun şi Sfinţii Părinţi ai secolelor IV- V, adevăraţi trăitori ai virtuţii. Câţi dintre noi ar putea spune că au ajuns la acea stare duhovnicească încât să aibă putere de a refuza răul sub orice formă ar fi el? Vedem, de fapt că avertismentele ne privesc pe toţi, nu doar pe copii.

În esenţă, soluţia acestor simboluri afişate în colţul imaginii nu e decât un compromis: televiziunile nu sunt dispuse să suspende programele de acest fel, care le cresc audienţa ( şi aici gravitatea faptului: că sunt cerute !!! ), iar C.N.A. nu şi-ar atinge scopul existenţei dacă nu ar lua aşa-zise ...măsuri.

Aşadar : „s-a revizuit dar nu s-a schimbat nimic" după vorba unui cunoscut personaj al lui Caragiale. Cu nonşalanţă - şi fără avertismente - ne sunt oferite lucruri mult mai grave : ştirile de după - amiază par să fie desfăşurătorul patricidelor, al schingiuirilor şi al accidentelor din ziua respectivă, fiind culese cu precădere din spitale de urgenţă şi arestul poliţiei. Emisiuni de „consum" întinse pe ore bune, oameni „obişnuiţi": soţi care se bat, care se înşeală, copii şi părinţi în conflict, părinţi care îşi încurajează copiii spre imoralitate în scopul îmbogăţirii rapide, etc.

Toţi aceştia se adună în faţa camerelor de luat vederi pentru ca toată lumea să ştie cât de grosolană poate fi nonvaloarea lor.

„ Nu judecăm, doar ascultăm cine, ce are" se afirmă în deschiderea unei emisiuni la oră de vârf . Întrebarea este : în ce scop ascultăm? Dacă filmele au totuşi doza lor de ficţiune, de poveste, în schimb programele la care ne-am referit sunt felii de viaţă reală dură, putredă...

Nu putem face chiar nimic pentru a schimba ceva? Totuşi oferta de programe răspunde cererii telespectatorilor. Chiar nu putem spune nu violenţei, urâtului , abrutizării? Nu putem cere valoare? Avem dreptul la ea! Să fim cel puţin rezervaţi faţă de ceea ce ne-ar putea înfluenţa în mod negativ viaţa noastră creştină. Să căutăm mai degrabă sfinţenia, frumuseţea, bucuria săvârşirii binelui. Să luptăm pentru acest bine! Să facem lumea mai frumoasă începând cu propria noastră schimbare: în mai buni, mai nobili, mai luminoşi. Altfel, ne aflăm în situaţia în care limita între moral şi imoral, între frumos şi urât, între valoare şi nonvaloare să devină pentru noi un mare semn de întrebare!

Prof. Gabriela Macovei