Cuvinte din Pateric

Zis-a un bătrân : la tot lucrul pe care vrei să-l faci, să zici : de mă va cerceta Dumnezeu acum ce va fi ? Vezi ce răspunde gândul. Şi de te va osândi, lasă-l îndată şi aruncă lucrul pe care îl ţii şi ia altul, ca să ai nădejde la el. Căci trebuie lucrătorul să fie gata în tot ceasul să meargă pe calea sa. Şi la lucru de vei şedea, chiar de vei umbla pe drum, aceasta zi-o totdeauna: de ne va chema Dumnezeu acum, cum va fi? Şi vezi ce-ţi răspunde conştiinţa. Şi grăbeşte de fă orice îţi zice! Iar de voieşti să cunoşti dacă s-a făcut milă cu tine, întrebă-ţi conştiinţa! Şi nu înceta să faci aceasta, până ce se va încredinţa inima ta şi conştiinţa îţi va zice: credem în îndurările lui Dumnezeu, că negreşit va face milă cu noi. Însă ia aminte la inima ta, nu cumva să spună acest cuvânt din îndoială. Iar de se va îndoi în credinţă până la un fir de păr, departe de tine este mila.

Un bătrân s-a dus odată într-o cetate să-şi vândă vasele şi după întâmplare a şezut la poarta unui bogat, care stătea să moară. Şi şezând lua aminte şi vedea nişte bărbaţi negri, înfricoşători, călări pe cai negri, şi având în mâinile lor tobe de foc. Ajungând la poartă, au lăsat caii afară, iar ei au intrat înăuntru şi văzându-i bolnavul, a strigat cu glas mare : Doamne miluieşte-mă şi mă ajută! Au zis lui aceia : acum când a apus soarele, ţi-ai adus aminte de Dumnezeu? Pentru ce când strălucea ziua nu L-ai căutat? Acum nu mai ai nădejde de mântuire, nici mângâiere. Şi aşa cu sila smulgându-i sufletul l-au dus!

A fost un bătrân iubitor de fraţi şi plin de multă dragoste, nesocotind niciodată răul. Iar un frate furând nişte vase le-a dus şi le-a pus la dânsul în chilie, neştiind bătrânul despre acest lucru. După vreo câteva zile , s-au găsit vasele acelea şi pârât fiind bătrânul, a pus metanie zicând: iartă-mă că mă pocăiesc! După puţin a venit fratele care furase vasele şi le pusese la el şi i-a făcut vorbă bătrânului zicând : Tu ai furat vasele? Şi bătrânul punea metanie fratelui zicând: iartă-mă! Încă şi altul din fraţi, de greşea cândva şi tăgăduia, bătrânul punea metanie, zicând iertaţi-mă! Atâta era de cucernic şi de smerit cuviosul, încât nici cu un cuvânt nu a rănit cândva pe cineva.

Un iubitor de Hristos fiind dat la mucenicie de slujnica sa, când era dus să se săvârşască, a văzut-o pe slujnica cea care îl dăduse şi îl vânduse. Şi luând inelul de aur pe care îl purta, i l-a dat ei zicând: mulţumescu-ţi ţie că de astfel de bunătăţi mântuitoare mi te-ai făcut mie.

Ce este bătrânul în Pateric?

Deseori în Pateric se întâlneşte expresia „zis-a un bătrân”. Trebuie să ştim că de fapt bătrânul este cel înţelepţit de Dumnezeu pentru sfinţenia vieţii sale. În limbile slave bătrânului i se spune staric adică stareţ - cel bătrân , cel înţelept care este chemat să fie învăţătorul celorlalţi.