Sinaxar 30 Martie

 

În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan, cel ce a scris Scara.

Ioan Scărarul (scene din viată)Acest sfânt, pe când era în vârstă de șaisprezece ani, ajunsese, din pricina iscusinței sale la minte, foarte învățat în toată știința de pe vremea lui. Voind să se aducă pe sine jertfă preasfințită lui Dumnezeu, s-a dus la Muntele Sinai, unde s-a făcut monah și a petrecut în ascultare. Mai târziu, când a ajuns la vârsta de nouăsprezece ani, pornind de acolo, s-a dus la un loc de sihăstrie care se găsea la depărtare de cinci leghe de mănăstire, unde s-a hotărât să pună început luptelor sale înalte pentru virtute. Locul acesta se numea Tolas; și a petrecut aici patruzeci de ani în dragoste fierbinte și înflăcărat de dogoarea iubirii dumnezeiești. Se hrănea cu toate acele lucruri care sunt îngăduite, fără de prihană, vieții sihăstrești, dar gusta din toate numai câte puțin și niciodată nu se sătura, iar cu aceasta, după câte se pare, frângea cu multă înțelepciune orice fel de mândrie care îi răsărea în suflet. Dar cine este în stare să povestească în cuvinte izvorul cel îmbelșugat al lacrimilor aceluia? Nu se deda somnului decât în măsura în care privegherea prea îndelungată nu trebuia să-i nimicească starea minții lui. Iar calea vieții lui era rugăciunea cea neîncetată și dragostea cea neasemănată față de Dumnezeu.

Osârduindu-se deci în toată virtutea și ducând viață îmbelșugată, el s-a învrednicit de nenumărate mari vedenii. Pe când se afla odată în chilia lui și un ucenic al lui dormea într-un loc îndepărtat sub o stâncă mare, care era gata să cadă și să-l zdrobească, cunoscând acest lucru prin Duhul Sfânt, a smuls pe ucenicul lui din primejdia care-l pândea, arătându-i-se în somn și făcându-l să se ridice din locul acela în care peste puțin timp ar fi avut să moară. Deci, ajungând pe culmea virtuților și conducând vreme îndelungată ca egumen mănăstirea din Sfântul Munte Sinai, a părăsit apoi viața aceasta trecătoare, mutându-se la viața cea veșnică, după ce mai înainte a alcătuit cartea aceea plină de înălțări duhovnicești și dumnezeiești, care se numește Scara.

Tot în această zi, pomenirea sfântului prooroc Ioad.

Acest sfânt, pe care l-a lovit leul și a murit, când a mustrat pe Ieroboam pentru juninci, era de fel din tribul Iuda. Dumnezeu îi poruncise să se ducã la Ieroboam să-l mustre și să nu mănânce nici pâine și nici apă să bea, ci să se întoarcă de acolo degrabă. Găsind pe Ieroboam aducând jertfe, l-a chemat și i-a zis: "Acestea grăiește Domnul: Iată se naște un fiu în casa lui Iuda; numele lui este Iosia și va jertfi asupra ta pe preoții înălțimilor acestora". Și Ieroboam a întins mâna ca să-l prindă; dar mâna lui s-a uscat. Dar rugându-se, mâna i s-a vindecat ca și mai înainte. Și pe când Ioad se întorcea, a fost amăgit de către un prooroc mincinos, care se numea Emvis și a mâncat pâine împreună cu dânsul, călcând porunca Domnului. Deci, pentru această neascultare, Dumnezeu a îngăduit ca Ioad să fie ucis de un leu, dar să nu fie mâncat de acesta. Și murind, a fost înmormântat în Betel, lângă cel ce l-a amăgit pe el.

Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Ioan cel ce s-a nevoit într-o fântână.

Tot în această zi, pomenirea sfintei Euvula, maica sfântului Pantelimon, care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului Ioan, patriarhul Ierusalimului, care în pace s-a săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea sfântului sfințitului mucenic Zaharia cel nou, care a mărturisit în Corint, la anul 1684, și care prin sabie s-a săvârșit.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.