Sinaxar 5 Septembrie

 

În această lună, în ziua a cincea, pomenirea junghierii Proorocului Zaharia, tatăl Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan.

Zaharia Sfântul Profet Zaharia și Dreapta Elisabeta au fost părinții Sfântului Profet Înaintemergător și Botezător Ioan. Ei erau descendenți din neamul lui Aaron: Zaharia, fiul lui Barac, a fost preot în Templul din Ierusalim iar Elisabeta a fost sora Sfintei Ana, mama Preasfintei Fecioare Maria. Cele două femei căsătorite și evlavioase sufereau de nerodire a trupului, ceea ce pe vremea aceea era luat drept pedeapsă de la Dumnezeu.

Într-o zi, în timpul slujbei din templu, un înger i s-a arătat lui Zaharia care i-a spus că soția sa bătrână va naște prunc, "care va fi mare înaintea Domnului" (Luca 1:15) și "va merge înaintea Lui cu duhul și puterea lui Ilie" (Luca 1:17).

Zaharia s-a îndoit de această prezicere și pentru această slăbire în credință el a fost pedepsit, luându-i-se graiul. Când Elisabeta a născut un fiu, fiind insuflată de Duhul Sfânt i-a dat numele Ioan, deși nimeni din familie nu mai avea acest nume.

Când l-au întrebat și pe Zaharia acesta a scris și el numele de Ioan pe o tablă. Imediat după aceasta i-a revenit darul vorbirii și a început să profețească despre fiul său care urma să fie Înaintemergătorul Domnului.

Când Irod împăratul a auzit de la magi despre nașterea Mântuitorului, a dat ordin să fie omorâți toți copiii de parte bărbătească de până la doi ani din Betleem și din împrejurimi, sperând astfel să nu-i scape nici pruncul Iisus.

Irod știa despre nașterea neobișnuită a lui Ioan și vroia să-l omoare, crezând că acesta era viitorul Rege al Iudeilor cel din profeții. Dar Elisabeta s-a ascuns cu pruncul în munți și s-a rugat la Dumnezeu să-i scape de prigonitori. Din mila Domnului muntele s-a crăpat și i-a adăpostit pe mamă și fiu până ce prigonitorii au dispărut.

În acele zile tragice, Zaharia slujea în templu iar soldații lui Irod au încercat în zadar să afle de la acesta unde se ascundeau Elisabeta și Ioan. Apoi, aceștia l-au omorât pe sfântul profet, înjunghiindu-l în fața altarului (Matei 23: 35).

Elisabeta a murit la 40 de zile după soțului ei și Sf. Ioan, ocrotit de Dumnezeu, a trăit în pustie până în ziua în care a apărut în fața poporului lui Israel.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Urban, Teodor, Medimn și a celor împreună cu dânșii optzeci de preoți și leviți, adică diaconi.

Mucenicii Urban, Teodor, Medimn împreună cu cei 79 de tovarăși au pătimit la Nicomidia sub împăratul arian Valentus (Valens) (364-378 sau 379). Episcopul ortodox Evagrie a fost înlăturat de la Biserica din Constantinopol și creștinii care nu au acceptat erezia ariană au fost închiși și torturați.

Ajunși la disperare, creștinii ortodocși au cerut sprijinul împăratului și au trimis la el 80 de oameni religioși, conduși de Sfinții Urban, Teodor și Medimn.

Auzind plângerile lor justificate, împăratul s-a mâniat foarte tare dar s-a stăpânit să se arate. În secret l-a chemat pe eparhul Modest și i-a dat ordin să-i omoare pe delegați. Modest i-a urcat pe un vapor spunându-le că vor fi trimiși la închisoare, dar apoi le-a dat ordin ofițerilor să dea foc corăbiei aflată în larg. Astfel, toți martirii de pe corabie au ars de vii.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfintitului Mucenic Avda, episcop de Hormizd, în Persia.

Sfântul acesta a fost pe vremea lui Teodosie împaratul romanilor și a lui Isdigerd I (399-419) împăratul persilor, în anii 412. Fiind prins de mai-marele vrăjitor care îl silea să se închine soarelui si focului, fiindcă nu s-a plecat, a poruncit să-l bată peste tot trupul cu toiege de trandafir pline de ghimpi, atât de mult, încât a ajuns ca un mort. Pentru aceasta luându-l slujitorii l-au dus la casa sa. Și după un ceas și-a dat sufletul său în mâinile lui Dumnezeu.

Tot în această zi, pomenirea arătarii Sfântului Apostolul Petru la Iustinian împăratul.

Tot în această zi, pomenirea sfântului cuviosului mucenic Atanasie, egumenul (staretul) Mânăstirii Sfântului Simeon Stilitul, la Brest-Litovsk.

Atanasie de la BrestSf. Mucenic Atanasie al Brest-ului a fost bielorus și s-a născut în anul 1597 într-o familie de creștini numită Filipovici. El a fost bine educat și cunoștea literatură teologică și istorică după cum se poate vedea în jurnalul sfântului, care s-a păstrat.

În tinerețe, Sf. Atanasie a fost dascăl în casele comercianților polonezi. În 1627 a acceptat tunderea sub egumenul Iosif de la Mănăstirea Sf. Duh din Vilensk. Sf. Atanasie a fost numit ieromonah în 1632 și ales stareț al Mănăstirii Duboisk de lângă Pinsk.

Cu ajutorul și binecuvântarea specială a Maicii Domnului, Sf. Atanasie a reușit să reînvieze ortodoxia pe teritoriile limitrofe ale Rusiei vechi, care au fost luate de polonezi. Între anii 1638-1648 Sf. Atanasie a făcut ascultare ca egumen al Mănăstirii Bretsk-Simeonov, îndurând abuzuri nesfârșite din partea Uniaților și fiind ilegal persecutat de autoritățile civile. A fost întemnițat de trei ori.

Sfântul a fost dus la Kiev în fața unui tribunal religios ca să fie judecat dar a fost achitat și s-a întors la mănăstirea sa. Timp de zece ani Atanasie a luptat împotriva oamenilor răuvoitori, pentru triumful netulburat al ortodoxiei, marturie fiind suferințele sale.După mai multe încercări de a-i frânge spiritul de luptă pentru ortodoxie, în cele din urmă, după un alt proces care i s-a intentat, sfântul a fost condamnat la moarte prin execuție, deoarece era împotriva Uniaților.

Sf. Atanasie a murit ca martir în noaptea de 4/5 septembrie 1648, iar dezgroparea moaștelor s-a făcut în 20 iulie 1679.

Tot în aceasta zi, pomenirea purtatorului-de-patimire sfântul print Gleb.

Gleb si BorisSfântul Prinț Gleb, botezat cu numele David, a fost unul din primii martiri ruși cunoscuți sub numele de "Purtători de pătimiri". El a pătimit împreună cu fratele său, prințul Boris (botezat în creștinism cu numele de Roman). După uciderea Sf. Boris, Svyatopolk Blestematul i-a trimis Prințului Gleb un mesager mincinos
care-i aducea informații eronate despre tatăl lor, Marele Prinț Vladimir, mort din cauza unei boli, încercând astfel să scape și de ultimul pretendent la tronul din Kiev.

Fiind mințit, Prințul Gleb s-a grăbit să ajungă la Kiev însoțit de o mână de oameni. Fratele său mai înțelept Yaroslav, ajungându-l din urmă la Smolensk, nu l-a putut opri pe acesta din drum, deoarece sfântul Gleb nu-și putea imagina o astfel de crudă înșelăciune din partea fratelui său Svyatopolk.

Nu departe de Smolensk, ucigașii au urcat pe nava Sf. Gleb, care nu s-a opus, cerând doar să fie lăsat în viață pentru vârsta lui fragedă. Dar la ordinul criminalilor, bucătarul navei i-a tăiat gâtul lui Gleb îngropându-l lângă Smolensk, într-un loc pustiu, între două trunchiuri de copac, într-un sicriu modest din lemn. (+1015). În perioada 1019-1020 fratele său, Yaroslav i-a descoperit mormântul și trupul neputrezit care a fost mutat la Vyshgorod lângă Kiev și îngropat lângă sfântul prinț Boris.

Mai târziu, moaștele fraților au fost mutate în 2 mai la Biserica Sf. Vasile cel Mare, săvârșindu-se multe minuni la raclele celor doi sfinți "Purtători de Pătimiri". Mitropolitul Ioan al Kievului a compus o slujbă pentru prinții sfinți fixând și data prăznuirii lor în comun ziua de 24 iulie, începând din prima jumătate a sec. al XI-lea.

Biserica Rusă i-a cinstit din vremuri străvechi pe acești doi sfinți, care prin rugăciunile lor au ajutat locul lor de naștere, mai ales în perioadele de mari tulburări. Astfel, chiar înainte de Bătălia de la Neva din 1240, Pătimitorii Boris și Gleb au apărut în vis unui soldat din armata prințului Alexander Nevsky (23 noiembrie, 30 august și 23 mai), ajutând rușii în timpul luptei.

Cronicile sunt pline de mărturii ale milostivirii celor doi sfinți ruși și de minunile care s-au văzut la raclele lor. Multe biserici s-au construit în Rusia care au primit hramul Sfinților Purtători de Pătimiri Boris și Gleb.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.