Sinaxar 20 Noiembrie

 

În această lună, în ziua a douăzecea, pomenirea Preacuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Grigorie Decapolitul.

Acest sfânt era din Isauria, născut și crescut într-una din cele zece cetăți, ce se cheamă Irinopol, fecior al lui Serghie și al Mariei, în vremurile necredincioșilor luptători împotriva icoanelor. Când a fost de opt ani a fost dat la carte și învățând s-a făcut de vârstă și se găteau părinții să-l însoare; iar el fugind pe ascuns, mai ales pentru eresul luptătorilor împotriva icoanelor umbla din loc în loc, sărutând pe cei ce mărturiseau pentru sfintele icoane și strângând la sine de la aceia folos sufletesc. Apoi, supunându-se pe sine la toată înfrânarea și aspra petrecere, s-a luptat cu multe ispite și mai ales cu cele aduse de la demoni; pentru care s-a și arătat mare făcător de minuni. Acesta a mers și în Asia și la Bizanț dorind să mărturisească pentru sfintele icoane. Iar de acolo s-a dus la Roma și, străbătând tot Apusul și spăimântând pe mulți cu semnele și cu minunile ce făcea, iarăși s-a întors la Bizanț; și de acolo s-a dus la muntele Olimpului. Deci suindu-se acolo și topindu-se foarte, s-a îmbolnăvit de idropică, încât numai după glas era cunoscut de cei ce-l știau. Deci pogorându-se din munte s-a dus la Tesalonic și de acolo venind iarăși la Bizanț a aflat pe Simeon mărturisitorul și purtătorul de Dumnezeu închis în temnița pentru sfintele icoane. Și închinându-i-se și rugându-l mult să se roage pentru el, cu pace s-a săvârșit. Sfintele moaște, ale acestui Sf. Grigorie, se află întregi în România la sfânta Mănăstire Bistrița-Vâlcea, care este făcută din temelie de răposatul ban Barbu Craiovescul. Acesta cu multă cheltuială a adus aceste sfinte moaște la această sfântă mănăstire, unde se află și până astăzi făcătoare de minuni, prin care și sfânta mănăstire de multe primejdii este ferită și pământul acesta multă folosință și ajutor are; iar cine merge la sfântul cu smerenie și cu credința află folosință și tămăduire atât trupește cât și sufletește.

Tot în această zi, pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Proclu, arhiepiscopul Constantinopolului, care a fost ucenic al fericitului Ioan Hrisostomul și moștenitor al scaunului lui.

Acest între sfinți Părintele nostru Proclu a fost pe vremea împărăției lui Teodosie cel mic, în anii patru sute opt. Fiindcă era cucernic și îmbunătățit a fost hirotonit episcop al Cizicului de către Sfântul Sisinie, patriarhul Constantinopolului. Și mergând la Cizic nu a fost primit de către clericii eparhiei sale, căci aveau hirotonit pe altul cu numele Dalmat. Pentru aceasta s-a întors înapoi la Constantinopol rămânând fără de eparhie. Iar după ce a murit Maximian, patriarhul Constantinopolului, care se prăznuiește la douăzeci și una ale lui Aprilie, în timp ce încă se aflau moaștele lui în altarul marii biserici a fost ales Proclu patriarh al Constantinopolului. Și s-a suit în scaun în ziua mântuitoarelor patimi ale Domnului, adică în Sfânta și Marea Joi. Deci bine viețuind și bine conducând Biserica doisprezece ani și trei luni, cu pace s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pătimirea Sfântului Mucenic Dasie cel din Durostor (Silistra).

Acest sfânt a trăit pe vremea lui Maximian în anii două sute nouăzeci și opt, aflându-se în cetatea Durostor, care se afla aproape de fluviul Dunării. În această cetate era obicei să săvârșească elinii în tot anul serbarea zeului lor Cronos. Mai înainte cu treizeci de zile de această serbare, alegeau un ostaș tânăr și frumos la față și-l găteau spre jertfă. Pe acesta mai întâi îl îmbrăcau împărătește, apoi îl îndemnau ca să-și facă el mai întâi orice poftă a sa și apoi îl junghiau peste jertfelnicul lui Cronos. Când a venit rândul să fie jertfit și ostașul acesta Dasie, ostașii cei împreună cu dânsul îl sileau ca să-și împlinească orice poftă a să. Iar Dasie și-a pus în minte un gând foarte bun și înțelept și a zis către ei: "Fiindcă este să mor, mai bine îmi este să mor pentru Hristos ca un creștin". Deci înfățișat fiind la divanul guvernatorului a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos. De aceasta fiind înștiințat Dioclețian și Maximian, au adus înaintea lor pe sfântul și, fiindcă în priveliște a mărturisit bună cinstire, multe chinuri a luat de la ei și la sfârșit i s-a tăiat capul prin săbie și așa a luat fericitul cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Nirsa episcopul și Iosif ucenicul său și episcopul și alți împreună cu dânșii, care s-au săvârșit în Persia prin sabie.

Din aceștia, Nirsa era episcop bătrân cu vârsta de optzeci de ani, iar Iosif fiind cu aceeași vrednicie cinstit, adică episcop, era de optzeci și nouă de ani de bătrân. Împreună cu care și alți oarecare episcopi și preoți și din rândul celor mai simpli și femei fecioare și sihastre. Toți prin feluri de chipuri fiind cercetați și cu felurite chinuri fiind lămuriți și de credința nelepădându-se, li s-au tăiat capetele și așa au luat cununa muceniciei.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Isachie, Ioan și Savorie, care cu pietre fiind împroșcați s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Gheitazet și alți trei, care s-au săvârșit fiind împunși cu sulițele.

Tot în această zi, pomenirea Sfintelor fecioare Tecla, Vautha și Denahida, care de sabie s-au săvârșit.

Tot în această zi, pomenirea Sfinților Mucenici Eustatie, Tespesie și Anatolie.

Aceștia au trăit în Gangria Galației, pe vremea împăratului Maximian, în anul 300. Toți erau fii ai lui Filoteu și ai Evseviei. Tatăl lor era din Galația, iar maica lor din Nicomidia. Evstație se sârguia spre învățătura cărților, iar Tespesie și Anatolie lucrau meșteșugul părintesc, fiind tatăl lor vânzător de haine. Filoteu tatăl lor venind o dată de la Răsărit la Nicomidia împreună cu fiul său Anatolie a fost învățat credința lui Hristos de Luchian preotul și dascălul, cel ce călătorea împreună cu ei și, supunându-se învățăturilor aceluia, au crezut în Hristos și s-au botezat. Iar Evstatie și Tespesie, mergând și ei la Nicomidia, s-au întâlnit cu fericitul Antim, episcopul Nicomidiei, și învățând de la el credința în Hristos s-au botezat și ei; iar după aceea tatăl lor Filoteu a fost hirotonit preot și Evstatie hirotonit diacon.

Însă n-a trecut multă vreme și au murit părinții acestor sfinți. Și fiind pârâți la Maximian că sunt creștini, au fost bătuți cu toiege și puși la închisoare, în care venind dumnezeiescul înger, i-a dezlegat din legătură. A doua zi au fost dați la fiare și, luptându-se cu ele, au rămas nevătămați. Deci luându-i pe ei Antonie comitele și ducându-i la Niceea i-a pedepsit cu multe chinuri și după aceea i-a aruncat în temniță. În care iarăși arătându-li-se dumnezeiescul înger i-a ușurat pe ei de durerile rănilor și trupurile lor le-a făcut sănătoase. Acestea văzându-le acel vărsător de sânge, a hotărât asupra lor moarte de sabie. Și venind la locul hotărât spre tăiere, fără de veste și-au dat sfinții sufletele lor lui Dumnezeu, cu pace; iar gealații, cuprinși fiind de frica tiranului, le-au tăiat capetele, moarte fiindu-le trupurile.

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Teoctist mărturisitorul și Patriciul, ce a fost famen, în zilele Teodorei Augustei împărătesei în anii 829.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox.