Apostol
II Corinteni VII, 1-10 Capitolul VII 1. Având deci aceste făgăduinţe, iubiţilor, să ne curăţim pe noi de
toată întinarea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui
Dumnezeu.
2. Faceţi-ne loc în inimile voastre! N-am nedreptăţit pe nimeni; n-am
vătămat pe nimeni, n-am înşelat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osândirea voastră, căci v-am spus înainte că sunteţi
în inimile noastre, ca împreună să murim şi împreună să trăim.
4. Multă îmi este încrederea în voi! Multă îmi este lauda pentru voi!
Umplutu-m-am de mângâiere! Cu tot necazul nostru, sunt covârşit de bucurie!
5. Căci, după ce am sosit în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici
o odihnă, necăjiţi fiind în tot felul: din afară lupte, dinăuntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mângâie pe cei smeriţi, ne-a mângâiat pe noi
cu venirea lui Tit.
7. Şi nu numai cu venirea lui, ci şi cu mângâierea cu care el a fost
mângâiat la voi, vestindu-ne nouă dorinţa voastră, plânsul vostru, râvna
voastră pentru mine, ca eu mai mult să mă bucur.
8. Că, chiar dacă v-am întristat prin scrisoare, nu-mi pare rău, deşi
îmi părea rău; căci văd că scrisoarea aceea, fie şi numai pentru un timp,
v-a întristat.
9. Acum mă bucur, nu pentru că v-aţi întristat, ci pentru că v-aţi
întristat spre pocăinţă. Căci v-aţi întristat după Dumnezeu, ca să nu fiţi
întru nimic păgubiţi de către noi.
10. Căci întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre mântuire,
fără părere de rău; iar întristarea lumii aduce moarte.
Romani VIII, 28-39 Capitolul VIII 28. Şi ştim că Dumnezeu toate le lucrează spre binele celor ce iubesc
pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după voia Lui;
29. Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi
hotărât să fie asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut
între mulţi fraţi.
30. Iar pe care i-a hotărât mai înainte, pe aceştia i-a şi chemat;
şi pe care i-a chemat, pe aceştia i-a şi îndreptat; iar pe care i-a îndreptat,
pe aceştia i-a şi mărit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Dacă Dumnezeu e pentru noi, cine este
împotriva noastră?
32. El, Care pe Însuşi Fiul Său nu L-a cruţat, ci L-a dat morţii, pentru
noi toţi, cum nu ne va da, oare, toate împreună cu El?
33. Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este
Cel ce îndreptează;
34. Cine este Cel ce osândeşte? Hristos, Cel ce a murit, şi mai ales
Cel ce a înviat, Care şi este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceşte
pentru noi!
35. Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau
strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau
primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: "Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua, socotiţi
am fost ca nişte oi de junghiere".
37. Dar în toate acestea suntem mai mult decât biruitori, prin Acela
Care ne-a iubit.
38. Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii,
nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea
să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus,
Domnul nostru.
Evrei VII, 26 Capitolul VII 26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea să avem: sfânt, fără de răutate,
fără de pată, osebit de cei păcătoşi, şi fiind mai presus decât cerurile.
Capitolul VIII 2. Slujitor Altarului şi Cortului celui adevărat, pe care l-a înfipt
Dumnezeu şi nu omul.