S-ar deduce din mesajul anterior că libertatea este doar impresia eliberării. Ar fi trist să fie doar atât.

Faptul că de mici suntem supuşi părinţilor, educatorilor şi apoi superiorilor noştri este doar o consecinţă a principiului că "libertatea este responsabilitatea asumată". De mici suntem învăţaţi ce este responsabilitatea, apoi o exersăm. Însă această nu ne ia libertatea, ci doar ne-o asigură (presupunând că şi ceilalţi urmează acelaşi principiu).

Cred că libertatea este un dar fundamental, făcut de Dumnezeu omului. Însă acest dar poate fi "gustat" de om doar atunci când este în legătură cu Dumnezeu, adică în credinţă.

Credinţa este un act de voinţă, şi e drept că momentul în care omul decide să creadă poate fi văzut ca o eliberare. Însă omul a ales să creadă în deplină libertate: nimeni nu l-a constrâns la aceasta.

Putem deci spune că libertatea a avut-o omul din momentul creaţiei. A pierdut-o atunci când (în deplină libertate) a ales să săvârşească primul păcat. Şi aceasta deoarece păcatul te înlănţuie, îndemnându-te spre alte păcate, tot mai mari. Deci îţi ia libertatea (sau cel puţin ţi-o îngrădeşte cu patimi).

Dar în momentul în care omul se pocăieşte, după spovedanie, îşi recapătă deplina libertate. De a urma lui Hristos, sau de a păcătui din nou. Şi depinde doar de el ce va alege. În deplină libertate.

Primul lucru de care ne izbim atunci cand vrem sa vorbim despre libertate este ca, de fapt, noi nu stim ce este ea. Este un dat? Suntem “liberi de la natura”? Si ce anume inseamna asta? Sau, factual vorbind, a fi liber inseamna a nu avea program, a nu avea “agenda”?

Stim, in schimb, foarte bine ce inseamna supusenia, de vreme ce, asa zicand, ne nastem in ea si traim in ea. De mici copii traim intr-un perpetuu regim totalitar: ni se spune ce sa facem in privinta fiecarui lucru mai important. Primii sapte ani, de la tarc si pana la primul an de scoala, sunt anii supuseniei primare. Ne supunem cu strictete programului pe care ni-l fac parintii acasa, educatoarele la gradinita etc. De la 7 ani si pana la terminarea facultatii stam in banci si profesorii ne vorbesc de la catedra, care e intotdeauna, intr-un spatiu fizic si simbolic, sus. Dumnezeu ii vorbeste lui Moise, care asculta “cu sfintenie” si se supune. Iar elevii “stau in banca lor”. In sfarsit, odata cu terminarea facultatii incepe alegerea slujbei care este un fel de “aleg cui ma supun”. Rezulta, din schitarea acestui parcurs, ca pana la pensie sunt supus, sunt ne-liber.

Trei concluzii se pot trage de aici.

1. Toata viata suntem supusi si suntem cu un asemenea firesc incat nici nu mai stim cat de multa supusenie este in noi.

2. Asa stand lucrurile, noi nu gandim libertatea in sine, ci in relatie cu supusenia, ceea ce inseamna insa ca noi gandim nu libertatea, ci eliberarea. Nazuinta noastra este catre eliberare, nu catre libertate.

3. Libertatea nu este un dat metafizic fundamental, ci mai degraba un sentiment, “sentimentul libertatii”, unul pe care il dobandesti la capatul eliberarii si care se bazeaza pe confuzia libertatii cu eliberarea.

Ar fi insa gresit sa se inteleaga din descrierea fazelor supuseniei ca ele sunt ceva negativ si ca, intr-o lume mai buna sau ideala, ele nu ar mai exista. Aceste faze sunt firescul insusi al vietii omenesti si in economia vietii pamantesti nu ai cum altfel sa procedezi. E bine insa sa stim acest lucru si sa stim ca supusenia isi are justificari depline atat pe plan individual cat si pe plan social. E bine de asemenea sa stim ca supusenia isi are justificari depline atat pe plan individual, cat si pe plan social. E bine de asemenea sa stim ca pe langa aceasta supusenie ne-voita, exista si supusenia voita, asumata: intrarea intr-un partid, francmasoneria, convertirea la o credinta religioasa, recunoasterea legilor, ascultarea unui maestru. Iar in toate aceste cazuri e vorba mai degraba de o supunere spirituala, si nu de o supusenie, de o supunere venita dinlauntrul meu si pe care am ales-o in mod liber.

Frumoase citatele...

Totusi... cum faceti voi cand sunteti intr-o dilema, ati vrea sa aflati un raspuns in sufletul vostru si nu-l aflati? Cum gasiti voi adevarul din inima voastra? Si cum stiti voi sa deosebiti voi ce e bine in ceea ce doriti si ceea ce nu e bine?

Banuiesc ca gasirea oricarui adevar, mai ales despre noi, aduce cu sine o eliberare. Poate nu e in tema propusa de moderatori... nu stiu. Dar, fiind un forum de discutii, mi-ar placea sa aflu parerile altora despre acest lucru, mai ales din punctul de vedere al unor crestini.

"Daca ramaneti in cuvantul meu sunteti in adevar ucenicii mei, veti cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi…daca Fiul va va face liberi ,atunci veti fi cu adevarat liberi"(Ioan 8:31). Daca as sintetiza cele spuse, atentia mea s-ar focaliza in jurul celor doua aspecte :ADEVARUL si LIBERTATEA care interrelationeaza, caci numai traind in adevar putem cunoaste adevarata libertate.Iisus Hristos este "Calea, Adevarul si Viata" si prin urmare El este ELIBERATORUL: El ne face liberi fata de pacat , El ne face liberi sa ne apropiem de Dumnezeu, El ne face liberi in Duhul Sfant ( "Căci Domnul este Duhul; şi unde este Duhul Domnului, acolo este libertatea").

In contextul actual al epocii noastre in care, pe baza unei viziuni integrative despre persoana umana, se cauta cu ardoare temeiurile unor noi relatii interumane si ale unor noi principii comunitare, problema libertatii si, in stransa legatura cu ea, problema responsabilitatii morale, dobandeste o importanta deosebita.In acest sens se impune o reconsiderare critica a acestor doua prerogative specific umane, pentru ca cele mai mari contradictii dintre oameni s-ar putea sa fie conditionate de modul in care este inteleasa problema libertatii. Desigur ca aspiratia spre libertate este un dat Daca as sintetiza ontologic pentru fiecare constiinta umana, dar, in ceea ce priveste continutul si caile actualizarii ei, parerile sunt impartite si de multe ori contradictorii.

Problema este ca sunt oameni care inteleg gresit conceptul de libertate, si anume: unii inteleg prin aceasta(libertate) acele valori care promit democratie , ca de exemplu dreptul la libera exprimare a opiniei , alegerea libera a domiciliului si meseriei.Pentru altii ,libertatea inseamna posibilitatea de a calatori cu masina sau avionul si a ajunge in alta tara in cateva ore. Unii inteleg prin libertate renuntarea la toate legile si dreptul la anarhie. Altii sunt de parere ca libertatea adevarata consta in a nu avea nici o responsabilitate. Apoi exista si cei care, sub pretextul libertatii, vor sa inlature toate barierele morale.

Pentru Aristotel, libertatea (privilegiul cetatenilor greci) a insemnat petrecerea timpului liber pe spinarea sclavilor. In secolul al 16-lea ,termenul de "femeie libera" se referea la desfranata. Rousseau nu a gresit cand a spus : "Omul s-a nascut liber si totusi se afla in lanturi". Iar Goethe a spus " Omul nu s-a nascut pentru a fi liber ,iar pentru un nobil nu exista o fericire mai mare decat slujirea ducelui pe care-l cinsteste". Heine a formulat ceva mai sarcastic notiunea de libertate :" Servul canta cu placere o melodie a libertatii intr-o seara la birt : aceasta mareste puterea de digestie a stapanului si aromatizeaza bautura ". Pentru reformatorul Martin Luther libertatea inseamna "slujirea voluntara".

Fericitul Augustin a intuit in mod magistral caracterul antinomic al libertatii umane cand a spus: "Iubeste si fa ce vrei!". Dar paradoxul este ca atunci cand omul iubeste cu adevarat, el nu mai face ceea ce vrea, dupa bunul sau plac, ci face ceea ce trebuie pentru a ramane permanent in orizontul tainic al iubirii. Este ceea ce insusi Mantuitorul a spus: "Cel ce are poruncile Mele si le pazeste, acela este care Ma iubeste" (Ioan 14, 21).

In ultima vreme tot mai multi sunt aceia care inteleg prin “libertate” accesul la bunurile lumesti. O greseala mai mare nici nu este cu putinta. Ravna dupa bunuri lumesti, setea dupa ele, este o cursa a sistemului consumarist si este probabil cea mai degradanta forma de sclavie, nu numai fizica dar mai ales duhovniceasca.

Libertatea este darul asezat asupra omului de catre Dumnezeu si acest dar arata nesfarsita dragoste, grija si respect a Celui ce sta deasupra vietii si mortii pentru lucrul minilor Lui. Dar libertatea omenesca inseamna si o enorma responsabilitate a fiecaruia dintre noi; libera voie ne poate aseza in moarte sau in viata.Minunat este ilustrata starea absoluta a acestei libere voi omenesti in iconografie.

In icoana care il infatiseaza pe Mantuitor ca batand la “poarta” inimii noastre, acea poarta are deschizatoarea doar in interior, la voia noastra.Mantuitorul nu sileste pe nimeni, doar cei care vor il primesc sa isi aseze salas in inimile lor. De aceea singura libertate pe care o avem, singurul mod in care ne putem chema liberi,este prin a face Voia lui Dumnezeu si asta nu inseamna a urma o lista de “porunci” ci inseamna a le trai, a fi copartasi, “pentru ca litera ucide, dar duhul face viu” (II Corintieni,3,6). Aceasta inseamna a participa la fiinta, la existenta iar altminterea este a cadea in neant.

Suntem liberi si chemarii lui Dumnezeu ii putem raspunde prin da sau prin nu. Dar “nu” ne va osandi la infernale despartiri si faramitari, iar “da” ne va trece in infinitul comuniunii cu ceilalti in Voia lui Dumneze. Acolo unde trupurile si cele ale lumii se fac tot mai mici si mai neansemnate iar harul ce se aseaza in noi ne duce,prin credinta, nadejde si dragoste, din intelegere in intelegere si din lumina in lumina.

Dragi prieteni ,

Revin cu plăcere pe acest site ca să ascult o rugăciune rostită expresiv şi cu multă căldură sau o predică şi astfel să mă înalţ spiritual, pentru a vedea ce se mai petrece într-o parohie activă dar şi pentru a reîntâlni noi prieteni pe FORUM-ul de aici. Mai mult despre acesta aş dori să vorbesc chiar cu riscul de a deveni urâcios şi de a părea că vreau să dau lecţii moderatorilor şi participanţilor la Forum. Îmi asum acest risc deşi , de la început doresc să spun că vreau să aduc, cu modestie, aşa cum îi stă bine unui creştin, o neînsemnată contribuţie. Am vizitat multe alte saituri şi de multe ori am observat devieri grave!

Minime Regulile ale unui Forum creÅŸtin!!!

Scrie cine vrea, scrie ce vrea dar cu responsabilitate!

Are cineva ceva de ascuns sau are un interes străin ? Dacă are ceva de felul acesta atunci îşi ascunde identitatea sub un nume fals sau vag : Gicu , Vasile, Mary , 00147M, etc . Deci conştinţa creştină trebuie să fie trează şi să domine ca o permanentă spovedanie în faţa duhovnicului. Se scrie numele complet, cu responsabilitate, ca o carte de vizită cu care te prezinţi şi care îţi face cinste.

Ce poate să scrie participantul?

Forum, aşa cum şi aici se observă, propune un subiect sau poate să lase o pagină special dedicată participanţilor ca ei înşişi să „discute“, să propună subiecte, dar lucrurile trebuie bine definite şi respectate. Altfel se poate ajunge la un „ bâlci al deşertăciunilor “ în care toţi vorbesc şi nimeni nu ascultă.

Cer iertare distinşilor moderatori ai saitului! Sfinţiilor lor nu am le reproşa ci doar să le mulţumesc şi să-i rog să fie în continuare generoşi şi „ vigilenţi“ să ne propună şi să ne îndemne la noi teme de meditaţie.

Se pot cere în mod tehnic datele de identificare ale participanţilor: nume, pronume, e-mail , care filtrează intenţiile, să le spunem „ străine“.

Smerit îmi cer iertare pentru îndrăzneala ce am avut de a face aceste propuneri.

Cu stimă şi mult respect,

Prof. Dionisie Albu

Omul are libertatea si capacitatea de a alege drumul pe care sa-l urmeze in viata. Aceasta libertate de alegere este posibila datorita liberului arbitru, cu care orice fiinta umana este inzestrata.

adevarul va va face liberi - aici, cred, este vorba de un altfel de libertate. este cea pe care o simti atunci cand comunici si mai ales cand te destainui cuiva - si nu ma refer doar la spovedanie. exista chiar si expresia: "mi s-a luat o piatra de pe inima". si intr-adevar cand lasi pe altcineva sa afle ceva ce tineai de mult inchis acolo, in adancul sufletelului, ai senzatia ca esti usor ca un fulg, ca plutesti.

După cum şi titlul o subliniază, legătura dintre libertate şi adevăr este foarte puternică. Omul prin conştiinţa şi libertatea sa este, în mod ontologic, orientat spre Dumnezeu si implicit spre adevăr şi bine. Libertatea se deosebeşte de liberul arbitru prin faptul ca ea nu presupune opţiunea de a alege răul. Libertatea creştină presupune lucrarea poruncilor şi trăirea vieţii în credinţă şi iubire.

Libertatea este asemeni unei frânghii agăţate de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii creştine, sau poţi coborî în întuneric. De aceea, drumul spre libertate este nelimitat. Pentru Sfântul Maxim Mărturisitorul, rămânerea doar la “această libertate de alegere este deja o nedesăvârşire, o mărginire a adevăratei libertăţi”. Având numai această libertate, omul poate săvârşi liber păcatul, devenind rob.

Sfinţii Apostoli întăresc şi ei sensul de libertate spirituală în creştinism. “Domnul este Duh şi unde este Duhul Domnului acolo este libertate”, le spune Sfântul Apostol Pavel corintenilor (II Cor. 3, 17). Creştinii sunt oameni liberi, dar nu trebuie nici o clipă să confunde libertatea cu “dreptul de a face ce vrea”. Apostolul Pavel le spune în acest sens galatenilor: “căci voi fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai să nu folosiţi libertatea voastră ca prilej pentru a sluji trupului, ci slujiţi unul altuia în iubire” (Gal. 5, 13), iar Apostolul Petru îndeamnă: “trăiţi ca oameni liberi, dar nu ca şi cum aţi avea libertatea drept acoperământ al răutăţii, ci ca robi ai lui Dumnezeu”(I Petru 2, 16).

Pentru a evidenţia libertatea din creştinism, avem urmǎtoarea parabolǎ:

Un grǎdinar avea o grǎdinǎ frumoasǎ, plinǎ cu tot felul de flori, toate vesele, frumoase şi fericite, dar într-o zi vântul sşpteşte florilor:

-Admir rǎdarea voastrǎ dragele mele prietene. Câtǎ lucrare face grǎdinarul în jurul vostru fǎrǎ ca voi sǎ vǎ împotriviţi şi vǎ dǎ o creştere nefireascǎ.

-Noi nu crestem in chip firesc ? intreaba rochita randunicii, incarcata cu flori catifelate.

-Ma faci sa rad, raspunse vantul.Caci oare e firesc sa fii catarata in jurul unei bucati de lemn? Rochita randunicii cea salbateca se-ntinde cum ii place, pe cand aici gradinarul sta langa voi si va tine in robie. ?

Apoi se-ntoarse catre garoafa:

-Si pe tine de ce te leaga gradinarul de gat, cand esti atat de frumoasa? Se vede ca n-ai incredere in tine.

Apoi catre trandafirul urcator:

-De ce taie gradinarul frumoasele tale crengi, si nu te lasa sa cresti in bogata ta frumusete?

In felul acesta vorbi vantul si celorlalte flori, care pana acum traiau multumite de ingrijirea gradinarului. De acum inainte toate doreau sa fie libere si vantul le promise ca le vine in ajutor.

Pe la mijlocul noptii veni si urla: a sosit momentul, traiasca libertatea!

-?Traiasca libertatea?, raspunsera florile, miscate si putin inspaimantate.

In jumatate de ceas toate legaturile fura rupte si florile rasturnate de la locul lor.Dupa ce vantul disparu, urma o ploaie care desavarsi dezastrul. In ziua urmatoare gradinarul ramase incremenit in fata privelistei, apoi exclama:

-Unde este frumoasa si vesela mea gradina? ? Iata ce face libertatea rau inteleasa si lipsa de educatie!... Duce totul la ruina si salbaticie!...

Gradinarul e Hristos, gradina e lumea, florile sunt oamenii, vantul e duhulcel rÇŽu. Sufla peste asezarile de veacuri ale omenirii un vant de nebunie. Armatele celui rÇŽu vor sa schimbe din temelii ordinea lumii in numele unei libertati gresit inteleasa, in numele unor fagaduinte in dosul carora se ascunde cea mai urata tiranie politica si morala

Cred ca m-am "pierdut" pe drum pentru ca pe mine tema nu m-a dus cu gandul la secte, dar...

Poate ceva nu e normal cu mine, dar eu consider ca trebuie, ca avem datoria sa fim toleranti. Nu sunt Dumnezeu si nu am dreptul sa-i judec pe ceilalti. Libertatea credintei trebuie respectata. Ce-ar fi sa traim intr-o tara in care ortodocsii sunt o minoritate si sa fim tratati cu suspiciune din cauza religiei pe care o avem?

Cei de alta religie, termenul corect ar fi cult pentru ca suntem cu totii crestini, nu sunt tot oameni?

Cand fac prozelitism religios agresiv e altceva. Atunci terbuie sa gasim posibilitate sa-i respingem ferm dar politicos pentru ca si ei sunt tot oameni.